Mont
Definitie, sens si explicatie
1Mont, monturi, substantiv neutru Parte care ramane dupa amputarea unei maini sau a unui picior; ciot. ♦ Capat proeminent al unui os sau al unei articulatii; spec. proeminenta patologica a unui os sau a unei articulatii, indeosebi la degetul gros de la picior. – Din Bont.
2Mont substantiv ciot. (- al mainii.)
3Mont substantiv verifica cuvantul: ramasita, rest.
4Mont substantiv neutru, plural monturi
5Mont -uri n. 1) Parte ramasa dupa amputarea unei maini sau a unui picior. 2) Proeminenta patologica a unui os sau a unei articulatii. /Din bont
6Mont substantiv neutru (Geol.) Forma de relief din jurasic, reprezentata printr-o culme muntoasa care se suprapune unui anticlinal. [< franceza mont, conform limba latina mons – munte].
7Mont substantiv neutru
1. forma de relief reprezentata printr-o culme muntoasa care se suprapune unui anticlinal.
2. proeminenta patologica a unui os, a unei articulatii. (< franceza mont)
1. forma de relief reprezentata printr-o culme muntoasa care se suprapune unui anticlinal.
2. proeminenta patologica a unui os, a unei articulatii. (< franceza mont)
8Mont (monturi), substantiv neutru –
1. Capat al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. –
2. Virf, buric de deget. –
3. Rest, reziduu, rebut.
Varianta expresiva din bont (Scriban).
Derivat din mag. mont „tescovina, folostina” (Draganu, Dacor., Viii, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvintului.
Conform: mot-.
1. Capat al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. –
2. Virf, buric de deget. –
3. Rest, reziduu, rebut.
Varianta expresiva din bont (Scriban).
Derivat din mag. mont „tescovina, folostina” (Draganu, Dacor., Viii, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvintului.
Conform: mot-.