Definitie Moratoriu -ie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Moratoriu, -ie, moratorii, substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru: Amanare pe o anumita perioada a platii datoriilor unui debitor, acordata de o instanta judecatoreasca inainte sau dupa ajungerea lui in stare de faliment; amanare a platii datoriilor publice si particulare scadente, stabilita prin lege, pe un anumit timp.
2. Adjectiv Care tine de moratoriu (1), privitor la un moratoriu; care acorda un termen de plata (amanat). ♢ Dobanzi moratorii = dobanzile pe care urmeaza sa le plateasca cineva de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor.
Daune moratorii = despagubiri care se acorda creditorului in caz de intarziere de plata a unei obligatii si care se calculeaza din momentul trimiterii somatiei. – Din limba italiana Moratorio, limba latina Moratorium, limba germana Moratorium.

Varianta definitie 2: Moratoriu adjectiv m., f. moratorie; plural m. si feminin: moratorii

Varianta definitie 3: Moratoriu substantiv neutru [-riu pronume -riu ], plural moratorii

Varianta definitie 4: Moratoriu2 -ii n.
Suspendare a platii datoriilor publice sau particulare, scadente printr-o dispozitie guvernamentala, pentru o perioada anumita (razboi, crize economice, calamitati naturale etcetera). /<it. moratorio, limba latina moratorium, limba germana Moratorium

Varianta definitie 5: Moratoriu1 -ie (-ii) Care acorda un termen de plata (amanat). /<it. moratorio, limba latina moratorium, limba germana Moratorium

Varianta definitie 6: Moratoriu substantiv neutru (În economia capitalista) Amanare de plata a datoriilor unui debitor, acordata de instantele judecatoresti inainte sau dupa declararea lui in stare de faliment; amanare cu caracter general a platii datoriilor publice sau particulare, acordata prin lege. ♦ Amanare legala a executarii obligatiilor financiare internationale determinata de o situatie exceptionala (razboi, calamitate, criza economica etcetera). [Pronume -riu. / < limba germana Moratorium, conform franceza, limba latina moratorium].

Varianta definitie 7: Moratoriu, -ie adjectiv Care acorda un termen de plata; in legatura cu un moratoriu. ♢ Dobanzi moratorii = dobanzi socotite de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor; daune moratorii = despagubiri care se acorda in caz de intarziere de plata a unei obligatii si care se calculeaza din momentul trimiterii somatiei. [Pronume -riu. / conform franceza moratoire, limba latina moratorius].

Varianta definitie 8: Moratoriu, -ie I. adjectiv referitor la un moratoriu (II); care acorda un termen de plata. o dobanzi - i = dobanzi socotite de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor; daune - i = despagubiri care se acorda in caz de intarziere de plata a unei obligatii.
II. substantiv neutru (jur.) dispozitie legala care suspenda provizoriu executarea unor obligatii contractuale sau legale, stabilind diverse amanari; amanare de catre stat in situatii exceptionale a stingerii datoriilor externe sau interne. (< limba italiana moratoriu, limba germana Moratorium, limba latina moratorium)