Morfem
Definitie, sens si explicatie
1Morfém, morfeme, substantiv neutru (Gram.) Element morfologic (afix, accent, desinenta, alternanta fonetica, cuvant auxiliar etcetera) cu ajutorul caruia se formeaza, de la o radacina, cuvinte si forme flexionare; cea mai mica unitate din structura morfologica a cuvantului cu un sens determinat (lexical sau gramatical). – Din franceza Morphème.
2Morfem substantiv neutru, plural morfeme
3Morfém -e n.
Cea mai mica unitate (radical, prefix, sufix, desinenta etcetera), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologica a unui cuvant. /<fr. morpheme
Cea mai mica unitate (radical, prefix, sufix, desinenta etcetera), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologica a unui cuvant. /<fr. morpheme
4Morfém substantiv neutru Element morfologic (prefix, sufix, desinenta etcetera) care serveste la formarea cuvintelor si a formelor flexionare ale acestora. ♦ (În conceptia moderna) Cea mai mica unitate cu sens determinat din structura morfologica a cuvantului. [< franceza morphème].
5Morfém substantiv neutru element morfologic (prefix, sufix, desinenta) care serveste la formarea cuvintelor si a formelor flexionare ale acestora. ♢ (in conceptia moderna) cea mai mica unitate in sens determinat din structura morfologica a cuvantului. (< franceza morphème)