Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mozoli

1 * Cuvantul cu diacritice: mozolí
Cuvantul fara diacritice: mozoli

Definitie: MOZOLI, mozolesc, verb IV. 1. Tranzitiv A frământa ceva în gură cu saliva, fără a mușca sau a sfărâma cu dinții; a molfăi, a morfoli. 2. Tranzitiv și reflexiv (Regional) A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ Tranzitiv A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din limba maghiara majszol.

2 * Cuvantul cu diacritice: mozolí
Cuvantul fara diacritice: mozoli

Definitie: MOZOLI verb verifica cuvantul: boți, jegoși, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona.

3 * Cuvantul cu diacritice: mozolí
Cuvantul fara diacritice: mozoli

Definitie: MOZOLI verb 1. verifica cuvantul: molfăi. 2. (prin Olt.) a mânji. (A - rufele la spălat.)

4 * Cuvantul cu diacritice: mozolí
Cuvantul fara diacritice: mozoli

Definitie: mozoli verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural mozolesc, imperfect 3 singular mozolea; conjunctie: prezent 3 singular și plural mozolească

5 * Cuvantul cu diacritice: a se mozolí mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: mozoli

Definitie: A SE MOZOLI mă -esc intranzitiv 1) (despre obiecte) A-și pierde forma inițială ca urmare a folosirii îndelungate. 2) fam. (mai ales despre copii) A se umple cu resturi de mâncare pe față, mâini, haine; a se mânji. ungara majszol

6 * Cuvantul cu diacritice: a mozolí -ésc
Cuvantul fara diacritice: mozoli

Definitie: A MOZOLI -esc tranzitiv 1) A mesteca (în gură) cu salivă, încet și greu, fără a mușca cu dinții; a molfăi; a morfoli. 2) A face să se mozolească; a murdări; a mânji. 3) (rufe) A spăla rău, de mântuială. ungara majszol

7 * Cuvantul cu diacritice: mozolí mozolésc mozolít
Cuvantul fara diacritice: mozoli

Definitie: mozoli (mozolesc, mozolit), verb – 1. A molfăi, a morfoli. – 2. A mînji. Creație expresivă, după cum o demonstrează sufix său -li și semnificația sa. Derivat din mag. majzolni (Cihac, II, 205), din ceh. mozoliti „a obosi” (Șeineanu, Dict.), din rut. mozoljuvati (Candrea) sau din limba rusa mazolitĭ „a produce bătături” (Scriban) nu convinge. Probabil că la aceeași rădăcină expresivă se referă mozoc (var. mosoc, mozac), substantiv masculin (cîine; mucos, copil; persoană bosumflată), format ca motoc din mot- sau moțoc din moț (după Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 174, ar fi cuvînt dac; după Cihac, II, 204, din limba rusa mosĭka „cîine”; pentru Densusianu, GS, IV, 388, e legat de limba albaneza madh „mare”). Conform: mozomaină, substantiv feminin (Banat, pocitanie) și probabil mosoi, verb (Trans., a molfăi, a rasoli).