Muc
Definitie, sens si explicatie
1Muc, (1) mucuri, substantiv neutru, (Ii) muci, substantiv masculin I. Substantiv neutru:
1. Varf (innegrit prin ardere) al unui fitil de lampa, de lumanare, de candela; p. gener. fitilul intreg.
2. Bucatica ramasa dintr-o lumanare aproape consumata sau dintr-o tigara fumata. Ii. Substantiv neutru: (Mai ales la plural) Secretie (vascoasa) produsa de glandele nazale si eliminata prin nari. ♢ Expresie (Familiar) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva.
A-i pica mucul (sau mucii) dupa cineva = a fi foarte indragostit de cineva.
Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoana lipsita de orice valoare. – Refacut din plural Muci (< limba latina mucci).
1. Varf (innegrit prin ardere) al unui fitil de lampa, de lumanare, de candela; p. gener. fitilul intreg.
2. Bucatica ramasa dintr-o lumanare aproape consumata sau dintr-o tigara fumata. Ii. Substantiv neutru: (Mai ales la plural) Secretie (vascoasa) produsa de glandele nazale si eliminata prin nari. ♢ Expresie (Familiar) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva.
A-i pica mucul (sau mucii) dupa cineva = a fi foarte indragostit de cineva.
Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoana lipsita de orice valoare. – Refacut din plural Muci (< limba latina mucci).
2Muc substantiv verifica cuvantul: mucus, pituita, seva, suc.
3Muc substantiv
1. (rar) mucarnita. (- de lumanare.)
2. chistoc. (- de tigara.)
3. (mai ales la plural) (popular, glumet) untura. (Îi curg -ii din nas.)
1. (rar) mucarnita. (- de lumanare.)
2. chistoc. (- de tigara.)
3. (mai ales la plural) (popular, glumet) untura. (Îi curg -ii din nas.)
4Muc (cuvant ce tine de anatomie) substantiv masculin, plural muci
5Muc (de lumanare, de tigara etcetera) substantiv neutru, plural mucuri
6Muc1 -uri n. 1) Varful ars al unui fitil (de lampa). 2) Capat ramas dintr-o tigara fumata. ♢ A ajunge la -uri de tigara a saraci cu totul. 3) Capat ramas de la o lumanare arsa. 4) pop.
Creasta curcanului. /<lat. mucus
Creasta curcanului. /<lat. mucus
7Muc2 muci m. mai ales la plural popular Substanta secretata de mucoasa nazala si eliminata prin nari. /<lat. mucus
8Muc (-curi), substantiv masculin –
1. Substanta gelatinoasa, scurgere din nas. –
2. Fitil de luminare aprinsa. –
3. Bucata de luminare topita. –
4. Capat de tigara, chistoc. – Varianta plural mucuri (sensurile 2-4).
Mr. muc(a), mut, megl. muc, muti.
Limba Latina mūcus (Puscariu, 1112; Candrea-dens., 1155; Rew 5709), conform limba italiana moccio, moccolo (sicil. mukku), prov., cat., moc, verifica cuvantul: franceza moche, sp. moco, port. monco, limba albaneza mük, basc. muku.
Ideea unui sing. reconstituit dupa plural (Byck-graur 36) nu pare potrivita.
Derivat mucari, substantiv feminin plural (mucarnita); mucari, verb (a taia mucul ars; a lastari; a curata copacii de crengi uscate); mucarie, substantiv feminin (rar, rapciuga); mucarnita, substantiv feminin (Oltenia, unealta de taiat mucul candelei sau luminarilor); mucos, adjectiv (cu muci), megl. mucos, macos, care poate reprezenta si limba latina mūccosus (Puscariu 1116; Candrea-dens., 1157; Rew 5708), conform sard. mukkozu, prov., cat. mocos, sp. mocoso, port. moncoso; mucoasa, substantiv feminin, format dupa franceza muquese; mucosie, substantiv feminin (rar, mucozitate); mucoare, substantiv feminin (Trans., mucegai), mr. mucori, probabil reprezentant direct al limba latina mūcōrem (Puscariu 1116; Candrea-dens., 1156; Rew 5712), conform abruz. mukore, astur. mugor. – Conform: mugur.
Derivat neol. mucilagiu, substantiv neutru, din franceza mucilage; mucilaginos, adjectiv , din franceza mucilagineux; mucoza, substantiv feminin, din franceza muqueuse, dublet al lui mucoasa; mucozitate, substantiv feminin, din franceza mucosite. – Din rom. provin limba neogreaca: μούϰουρα „alge care se string pe plaje” (dupa Meyer, Neugr.
St., Iv, 45, direct din limba latina muculus, der. imposibil din punct de vedere fonetic), si mag. mukuc, mukucka (Edelspacher 19).
1. Substanta gelatinoasa, scurgere din nas. –
2. Fitil de luminare aprinsa. –
3. Bucata de luminare topita. –
4. Capat de tigara, chistoc. – Varianta plural mucuri (sensurile 2-4).
Mr. muc(a), mut, megl. muc, muti.
Limba Latina mūcus (Puscariu, 1112; Candrea-dens., 1155; Rew 5709), conform limba italiana moccio, moccolo (sicil. mukku), prov., cat., moc, verifica cuvantul: franceza moche, sp. moco, port. monco, limba albaneza mük, basc. muku.
Ideea unui sing. reconstituit dupa plural (Byck-graur 36) nu pare potrivita.
Derivat mucari, substantiv feminin plural (mucarnita); mucari, verb (a taia mucul ars; a lastari; a curata copacii de crengi uscate); mucarie, substantiv feminin (rar, rapciuga); mucarnita, substantiv feminin (Oltenia, unealta de taiat mucul candelei sau luminarilor); mucos, adjectiv (cu muci), megl. mucos, macos, care poate reprezenta si limba latina mūccosus (Puscariu 1116; Candrea-dens., 1157; Rew 5708), conform sard. mukkozu, prov., cat. mocos, sp. mocoso, port. moncoso; mucoasa, substantiv feminin, format dupa franceza muquese; mucosie, substantiv feminin (rar, mucozitate); mucoare, substantiv feminin (Trans., mucegai), mr. mucori, probabil reprezentant direct al limba latina mūcōrem (Puscariu 1116; Candrea-dens., 1156; Rew 5712), conform abruz. mukore, astur. mugor. – Conform: mugur.
Derivat neol. mucilagiu, substantiv neutru, din franceza mucilage; mucilaginos, adjectiv , din franceza mucilagineux; mucoza, substantiv feminin, din franceza muqueuse, dublet al lui mucoasa; mucozitate, substantiv feminin, din franceza mucosite. – Din rom. provin limba neogreaca: μούϰουρα „alge care se string pe plaje” (dupa Meyer, Neugr.
St., Iv, 45, direct din limba latina muculus, der. imposibil din punct de vedere fonetic), si mag. mukuc, mukucka (Edelspacher 19).