Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Muc

1 * Cuvantul cu diacritice: muc
Cuvantul fara diacritice: muc

Definitie: MUC, (1) mucuri, substantiv neutru, (II) muci, substantiv masculin I. Substantiv neutru: 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată. II. Substantiv neutru: (Mai ales la plural) Secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. ♢ Expresie (Familiar) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din plural muci (< limba latina mucci).

2 * Cuvantul cu diacritice: muc
Cuvantul fara diacritice: muc

Definitie: MUC substantiv verifica cuvantul: mucus, pituită, sevă, suc.

3 * Cuvantul cu diacritice: muc
Cuvantul fara diacritice: muc

Definitie: MUC substantiv 1. (rar) mucarniță. (- de lumânare.) 2. chiștoc. (- de țigară.) 3. (mai ales la plural) (popular, glumeț) untură. (Îi curg -ii din nas.)

4 * Cuvantul cu diacritice: muc
Cuvantul fara diacritice: muc

Definitie: muc (cuvant ce tine de anatomie) substantiv masculin, plural muci

5 * Cuvantul cu diacritice: muc
Cuvantul fara diacritice: muc

Definitie: muc (de lumânare, de țigară etcetera) substantiv neutru, plural mucuri

6 * Cuvantul cu diacritice: muc -uri
Cuvantul fara diacritice: muc

Definitie: MUC¹ -uri n. 1) Vârful ars al unui fitil (de lampă). 2) Capăt rămas dintr-o țigară fumată. ♢ A ajunge la -uri de țigară a sărăci cu totul. 3) Capăt rămas de la o lumânare arsă. 4) pop. Creasta curcanului. limba latina mucus

7 * Cuvantul cu diacritice: muc muci
Cuvantul fara diacritice: muc

Definitie: MUC² muci m. mai ales la plural popular Substanță secretată de mucoasa nazală și eliminată prin nări. limba latina mucus

8 * Cuvantul cu diacritice: muc -curi
Cuvantul fara diacritice: muc

Definitie: muc (-curi), substantiv masculin – 1. Substanță gelatinoasă, scurgere din nas. – 2. Fitil de lumînare aprinsă. – 3. Bucată de lumînare topită. – 4. Capăt de țigară, chiștoc. – Varianta plural mucuri (sensurile 2-4). Mr. muc(ă), muț, megl. muc, muți. Limba Latina mūcus (Pușcariu, 1112; Candrea-Dens., 1155; REW 5709), conform limba italiana moccio, moccolo (sicil. mukku), prov., cat., moc, verifica cuvantul: franceza moche, sp. moco, port. monco, limba albaneza muk, basc. muku. Ideea unui sing. reconstituit după plural (Byck-Graur 36) nu pare potrivită. Derivat mucări, substantiv feminin plural (mucarniță); mucări, verb (a tăia mucul ars; a lăstări; a curăța copacii de crengi uscate); mucărie, substantiv feminin (rar, răpciugă); mucarniță, substantiv feminin (Oltenia, unealtă de tăiat mucul candelei sau lumînărilor); mucos, adjectiv (cu muci), megl. mucos, măcos, care poate reprezenta și limba latina mūccosus (Pușcariu 1116; Candrea-Dens., 1157; REW 5708), conform sard. mukkozu, prov., cat. mocos, sp. mocoso, port. moncoso; mucoasă, substantiv feminin, format după franceza muquese; mucoșie, substantiv feminin (rar, mucozitate); mucoare, substantiv feminin (Trans., mucegai), mr. mucori, probabil reprezentant direct al limba latina mūcōrem (Pușcariu 1116; Candrea-Dens., 1156; REW 5712), conform abruz. mukore, astur. mugor. – Conform: mugur. Derivat neol. mucilagiu, substantiv neutru, din franceza mucilage; mucilaginos, adjectiv , din franceza mucilagineux; mucoză, substantiv feminin, din franceza muqueuse, dublet al lui mucoasă; mucozitate, substantiv feminin, din franceza mucosite. – Din rom. provin limba neogreaca: μούϰουρα „alge care se strîng pe plaje” (după Meyer, Neugr. St., IV, 45, direct din limba latina muculus, der. imposibil din punct de vedere fonetic), și mag. mukuc, mukucka (Edelspacher 19).