Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Muncă

1 * Cuvantul cu diacritice: múncă
Cuvantul fara diacritice: munca

Definitie: MUNCĂ, munci, substantiv feminin 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La plural) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concretizat) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și popular; la plural) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Prin specializare: (Sens curent; la plural) Durerile nașterii. – Din limba slava (veche) monka.

2 * Cuvantul cu diacritice: muncă
Cuvantul fara diacritice: munca

Definitie: Muncă antonim: odihnă

3 * Cuvantul cu diacritice: múncă
Cuvantul fara diacritice: munca

Definitie: MUNCĂ substantiv verifica cuvantul: calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.

4 * Cuvantul cu diacritice: múncă
Cuvantul fara diacritice: munca

Definitie: MUNCĂ substantiv 1. verifica cuvantul: lucru. 2. verifica cuvantul: activitate. 3. verifica cuvantul: strădanie.

5 * Cuvantul cu diacritice: múncă
Cuvantul fara diacritice: munca

Definitie: muncă substantiv feminin, g.-d. art. muncii; plural munci

6 * Cuvantul cu diacritice: múncă -ci
Cuvantul fara diacritice: munca

Definitie: MUNCĂ -ci f. 1) Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri materiale și spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) în vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) înv. mai ales la plural Suferință fizică sau/și morală (foarte puternică); chin greu; caznă; tortură; supliciu. 5): - silnică pedeapsă prin care un condamnat era lipsit de libertate și pus la lucru greu. [G.-D. muncii] limba slava (veche) monka

7 * Cuvantul cu diacritice: múncă múnci
Cuvantul fara diacritice: munca

Definitie: muncă (munci), substantiv feminin – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), conform bulgara măka „muncă”, limba sarba: muka; conform mucenic. – Derivat munci, verb (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, substantiv masculin (învechit, chin; lucrător; adjectiv , laborios, activ); muncelniță, substantiv feminin (învechit, martiriu), din limba slava (veche) mąčenica; muncitoresc, adjectiv (lucrător); muncitorime, substantiv feminin (adunare de muncitori).