Definitie Muncă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MÚNCĂ, munci, substantiv feminin
1. Activitate constienta (specifica omului) indreptata spre un anumit scop, in procesul careia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa schimbul de materii dintre el si natura pentru satisfacerea trebuintelor sale. ♦ (La plural) Lucru la camp, lucrul campului; lucrari agricole.
2. (Concretizat) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseala, castig, profit.
3. Efort de a realiza ceva; stradanie; ocupatie, indeletnicire.
4. (Înv. si popular; la plural) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferinta (fizica sau morala); chin. ♦ Prin specializare: (Sens curent; la plural) Durerile nasterii. – Din limba slava (veche) Monka.

Varianta definitie 2: Munca antonim: odihna

Varianta definitie 3: MÚNCĂ substantiv verifica cuvantul: calvar, canon, cazna, chin, durere, incercare, patima, pas, patimire, schingiuire, schingiuit, suferinta, supliciu, tortura.

Varianta definitie 4: MÚNCĂ substantiv
1. verifica cuvantul: lucru.
2. verifica cuvantul: activitate.
3. verifica cuvantul: stradanie.

Varianta definitie 5: Munca substantiv feminin, g.-d. art. muncii; plural munci

Varianta definitie 6: MÚNCĂ -ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la plural Suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): - silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. Muncii] /<sl. monka

Varianta definitie 7: Munca (munci), substantiv feminin –
1. Martiriu, chin, supliciu. –
2. Lucru, treaba. – Megl. monca.
Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Conev 66), conform bulgara maka „munca”, limba sarba: muka; conform mucenic. – Derivat munci, verb (a tortura, a martiriza; a se necaji, a se chinui; a lucra); muncitor, substantiv masculin (invechit, chin; lucrator; adjectiv , laborios, activ); muncelnita, substantiv feminin (invechit, martiriu), din limba slava (veche) mąčenica; muncitoresc, adjectiv (lucrator); muncitorime, substantiv feminin (adunare de muncitori).