Mur
Definitie, sens si explicatie
1Mur2, muri, substantiv masculin (Latinism cuvant invechit) Zid. – Din limba latina Murus.
2Mur1, muri, substantiv masculin Nume dat mai multor specii de arbusti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasa, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse in umbele si cu fructele comestibile (Rubus); arbust din aceasta specie. – Limba Latina Morus.
3Mur substantiv verifica cuvantul: dud, zid.
4Mur substantiv (Botanica; Rubus) (invechit si reg.) rug, (regional) murai, murar, muroi.
5Mur (arbust, zid) substantiv masculin, plural muri
6Mur2 -i m. cuvant invechit Element de constructie executat din piatra, beton etcetera, care inchide sau separa o incapere; perete. /<lat. murus
7Mur1 -i m.
Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz si cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus
Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz si cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus
8Mur substantiv masculin (Liv.) Zid. [< limba latina murus, conform franceza mur, limba italiana muro].
9Mur (muri), substantiv masculin – Rug si fruct al arbustilor din specia Rubus. – Mr. mur.
Limba Latina mōrus (Puscariu 1132; Candrea-dens., 1173; Muslea, Dacor., V, 619 si Viii, 212; Rew 5696a), conform limba italiana moro.
Rezultatul u ‹ o n-a fost explicat satisfacator; der. din limba greaca (veche) ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din limba neogreaca: μουριά (Roesler 573) nu e probabila. – Derivat mura, substantiv feminin (fructul murului), mr. (a)mura, conform, limba italiana, prov., cat., sp., port. mora, franceza mûre (Rew 5696); muret (var. muris), substantiv neutru (tufis de muri).
Din rom. provin mag. mur (Edelspacher 19) si limba tiganeasca: sp. muri „frag” (Besses 111).
Limba Latina mōrus (Puscariu 1132; Candrea-dens., 1173; Muslea, Dacor., V, 619 si Viii, 212; Rew 5696a), conform limba italiana moro.
Rezultatul u ‹ o n-a fost explicat satisfacator; der. din limba greaca (veche) ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din limba neogreaca: μουριά (Roesler 573) nu e probabila. – Derivat mura, substantiv feminin (fructul murului), mr. (a)mura, conform, limba italiana, prov., cat., sp., port. mora, franceza mûre (Rew 5696); muret (var. muris), substantiv neutru (tufis de muri).
Din rom. provin mag. mur (Edelspacher 19) si limba tiganeasca: sp. muri „frag” (Besses 111).
10Mur (muri), substantiv masculin – Perete, zid (de aparare). – Mr. mur.
Limba Latina murus (secolul Xix), cultism din epoca romantica.
Este cuvint mostenit in mr.
Limba Latina murus (secolul Xix), cultism din epoca romantica.
Este cuvint mostenit in mr.