Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Balaur

1 * Cuvantul cu diacritice: baláur
Cuvantul fara diacritice: balaur

Definitie: BALAUR, balauri, substantiv masculin (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu unul sau mai multe capete, adesea înaripat. ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației dragonului. [Pronuntat: -la-ur] – Conform: limba albaneza b o l l ë „șarpe”, scr. b l a v o r.

2 * Cuvantul cu diacritice: baláur
Cuvantul fara diacritice: balaur

Definitie: BALAUR substantiv 1. (MITOL. POP.) (popular) șarpe, (prin Olt.) bălăoană, (învechit) ajder, zmeu. (- cu șapte capete.) 2. (ASTRON.; art.) dragonul (art.). (-ul este o constelație din emisfera boreală.)

3 * Cuvantul cu diacritice: baláur
Cuvantul fara diacritice: balaur

Definitie: balaur substantiv masculin, plural balauri

4 * Cuvantul cu diacritice: baláur -i
Cuvantul fara diacritice: balaur

Definitie: BALAUR -i m. folc. Monstru fantastic care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu mai multe capete. - cu șapte capete. [Silabe: -la-ur] /Cuv. autoht.

5 * Cuvantul cu diacritice: baláur baláuri
Cuvantul fara diacritice: balaur

Definitie: balaur (balauri), substantiv masculin – 1. Dragon, monstru, hidră. – 2. Țigan. – Varianta bălaur, (învechit) bălaure. Mr. bul’ar. Origine necunoscută. Pare evident că este vorba de un cuvînt identic cu limba albaneza boljë „șarpe”, buljar „șarpe de apă” (de unde provine cu siguranță mr.), și cu limba sarba: bla(v)or, blavur; dar nu este sigură filiația sa exactă. După Cihac, Meyer 41 și Berneker 58, rom. provine din limba sarba:, și acesta din limba albaneza, care ar reprezenta limba latina bel(l)ua; totuși, limba sarba: nu este suficient pentru a explica fonetismul rom., în timp ce, dimpotrivă, limba sarba: pare mai curînd a se explica drept împrumut din rom. (conform Candrea, Elementele, 407). Celelalte soluții nu oferă mai multă probalilitate: din limba greaca (veche) πελώριον, după Roesler 555; din belua aura, după o ipoteză curioasă a lui Philippide, II, 633; din belluarius, după Pascu, Arch. Rom., VI, 224, și Pascu, I, 84. Această ultimă ipoteză poate părea plauzibilă; dar rezultatul ei normal ar fi bălar (conform limba albaneza buljar). Pascu încearcă să elimine dificultatea, presupunînd o analogie cu laur; însă nu se înțelege necesitatea unei asemenea analogii. Adăugăm că Lahovary 317 crede că este vorba de un cuvînt anterior perioadei indo-europene; și că Moldovan 422 îl derivă din arab. billaur, bullar „umflat”, care, după Dozy, Suppl. I, 110, este cuvîntul limba greaca (veche) βηρύλλος. Faptul că este vorba de un cuvînt balcanic, fără explicație în celelalte limbi cunoscute, ne face să credem că formele lui actuale trebuie să se reducă la o rădăcină tracică bell- sau ber- „fiară, monstru”, care nu știm dacă ar fi coincis cu limba greaca (veche) πελώριον „monstru”. Pentru acest ultim cuvînt, Boissacq 765 presupune un indoeurop. queror. Este posibil să rămînă o urmă din cuvîntul tracic pe care l-am semnalat în numele eroului mitic Bellerophon; în acest nume, legenda interpretează prima parte, βελλέρος, ca nume propriu al unui frate al personajului, considerând că numele său înseamnă „cel care ucide monstrul” (nu „cel care îl ucide pe Belleros”, cum se interpretează curent). Terminația -aur prezintă o evidentă similitudine cu cea a limba greaca (veche) ϰενταύρος, care pînă în prezent nu a fost explicată satisfăcător, și în care este de asemenea posibil să se întrevadă o influență tracică. Derivat balauroaică, substantiv feminin (hidră); balaoană, substantiv feminin (țigancă). Prin rom. se explică săs. balaur „dragon” și limba sarba: balaura, termen de insultă.

6 * Cuvantul cu diacritice: balaur
Cuvantul fara diacritice: balaur

Definitie: balaur, balauri, substantiv masculin 1. polițist. 2. șef mare. 3. țigan. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)