Definitie Murg -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Murg2, -Ă, murgi, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre parul lor) Negru-roscat, castaniu-inchis sau cenusiu; p. gener. de culoare inchisa.
2. Substantiv masculin si feminin: Cal de culoare murga2 (1); p. gener. cal. ♢ Expresie A intrat murga in sat = s-a inserat. – Conform: limba albaneza m u r g.

Varianta definitie 2: Murg1 substantiv neutru
1. (Înv. si popular) Amurg.
2. (Rar) Zori de zi. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 3: Murg substantiv verifica cuvantul: amurg, apus, asfintit, inserare, seara.

Varianta definitie 4: Murg (despre cai) adjectiv m., substantiv masculin, plural murgi; f. singular murga, plural murge

Varianta definitie 5: Murg (amurg) substantiv neutru, plural murguri

Varianta definitie 6: Murg -ga (-gi) si substantival (despre cai) Care are parul de culoare castanie-inchisa. /conform limba albaneza murg

Varianta definitie 7: Murg (murga), adjectiv –
1. (Cal sau bou) brun. –
2. Negru, negricios. –
3. (S.m.) Cal brun. –
4. (S.m.) Cal in general. –
5. (Substantiv neutru:) Crepuscul, apus, aurora. – Mr. murgu, megl. murg.
Origine necunoscuta.
E unul dintre cuvintele cele mai discutate din vocabularul rom.
Pare sa coincida cu limba slava (veche) (bg., limba rusa) mrakŭ „intunecime”, bulgara, limba sarba:, cr., ceh. mrak „apus”, pol. mrok „obscuritate”, limba rusa morok „obscuritate”, bulgara murg(av) „brun”, limba sarba:, cr. murgast „brun”, limba rusa muryi „brun”, ceh. moura „vaca bruna” (conform Berneker, II, 78; dupa Vasmer, II, 175 -g final se poate explica prin intermediul limba slava (veche), dar explicatia lui pare insuficienta pentru rom.).
Istoria cuvintelor limba slava (veche) nu este clara.
Un etimon limba slava (veche) pentru rom. (Miklosich, Slaw.
Elem., 30; Cihac, II, 206; Conev 97; Cortes 125) este greu de admis din punct de vedere fonetic.
Gr. *μουριϰος, „ca mura” (Diculescu, Elementele, 457), direct sau prin limba latina *moricus, in loc de morulus (Weigand, Jb., XII, 103; Pascu, I, 121; Pascu, Arch.
Rom., VI, 224; Pascu, Beiträge, 8; conform REW 433) este improbabila, deoarece in astfel de cazuri i aton se reduce de obicei in rom., conform limpede, muced etcetera; de asemenea, pare mai putin probabila der. din limba greaca (veche) μόριϰος „maur” (Roesler 573).
Nu convinge mai mult der. din limba greaca (veche) ἀμόργη „resturi de maslina”, direct (Meyer 292); nici prin mijlocirea limba latina amurca (Capidan, Raporturile, 478; conform Philippide, II, 631), nu este mai convingatoare.
În sfirsit, nu a fost acceptata explicatia care se bazeaza pe limba greaca (veche) ἀμολγός „timpul mulsului” (Philippide, Principii, 141; Diculescu, Elementele, 447; conform Tiktin).
Relatia cu limba albaneza muk, murgu „brun”, muk, mugu „crepuscul” mugetë, „asfintit” este evidenta, conform Philippide, II, 725 si Rosetti, II, 119; dar cuvintul limba albaneza, gresit explicat (dupa Treimer, Mitt.
Wien., 375, dintr-o radacina care ar insemna „stralucitor, luminos”) ar putea proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 478).
În fine, E. Lange-Kowal, Rum. murg und amurg, zwei Zeugen des illyro-thrako-dakorum.
Uebereinanderleben, in Sprachkunde, 1941, nr. 6, p. 9-11, crede ca-i vorba de un cuvint autohton.
Desi indiciile sint insuficiente pentru a fi posibil sa se ajunga la concluzii definitive, pare ca originea ereditara este mai probabila decit un imprumut din limba slava (veche) sau din limba albaneza Prezenta lui amurg, cu a- protetic care apare de obicei numai in elemente limba latina (conform acasa, afund, aminte etcetera) pare sa pledeze in favoarea acestei ipoteze.
Derivat amurg (mr. amurzis, amurzita), substantiv neutru (crepuscul, apus), cu a- protetic, fiind la inceput un adverb ; amurgi (var. murgi), verb (a se intuneca, a se innopta); murga, substantiv feminin (noapte, intuneric; iapa bruna; varietate de pere); murgan, substantiv masculin (nume de bou); murgana, substantiv feminin (nume de vaca); murgila, substantiv masculin (nume de bou); Murgila, substantiv feminin (personaj din mitologia populara care personifica noaptea); murgit, substantiv neutru (crepuscul); inmurgi, verb (a se innopta). – Desi legatura cuvintelor aici prezentate este greu de stabilit, este de presupus ca mag. murga provine din rom. (Edelspacher 19); si probabil si bulgara murg(a) (Capidan, Raporturile, 210); limba sarba:, cr. murgast „murg” (in opozitie cu limba sarba: mrk(lo)mrkov „murg”, si mrgodan, mrgodno „intunecat”, care pare sa provina din limba slava (veche) mrkŭ, conform Vasmer, II, 177), limba albaneza murk, murgu, limba neogreaca: μοῦργος (Murnu, Lehnw., 32), limba neogreaca: μουρϰίζει „a innopta” si μούρϰισμα „crepuscul” (dupa Meyer, Neugr.
St., II, 42, aceste cuvinte provin din limba slava (veche)).