Muri
Definitie, sens si explicatie
1Muri, mor, verb Iv.
Intranzitiv
1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ Expresie A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etcetera ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima.
2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji.
3. Figurativ A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Limba Latina Moriri.
Intranzitiv
1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ Expresie A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etcetera ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima.
2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji.
3. Figurativ A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Limba Latina Moriri.
2A muri antonim: a (se) naste, a invia, a rasari, a trai, a vietui
3Muri verb
1. a deceda, a disparea, a se duce, a pieri, a se prapadi, a raposa, a (se) sfarsi, a se stinge, a sucomba, (livresc) a repauza, (invechit si popular) a se savarsi, (invechit si reg.) a se pristavi, (invechit) a se proslavi, (ir.) a crapa, a plesni, (invechit si reg. ir.) a se sparge, (fig. si familiar) a se curata, (figurativ) a adormi, (livr. figurativ) a expira, (invechit si popular figurativ) a pica, (invechit si reg. figurativ) a se muta, a se petrece, (argotic) a o mierli. (A - in urma unui atac de cord.)
2. verifica cuvantul: cadea.
1. a deceda, a disparea, a se duce, a pieri, a se prapadi, a raposa, a (se) sfarsi, a se stinge, a sucomba, (livresc) a repauza, (invechit si popular) a se savarsi, (invechit si reg.) a se pristavi, (invechit) a se proslavi, (ir.) a crapa, a plesni, (invechit si reg. ir.) a se sparge, (fig. si familiar) a se curata, (figurativ) a adormi, (livr. figurativ) a expira, (invechit si popular figurativ) a pica, (invechit si reg. figurativ) a se muta, a se petrece, (argotic) a o mierli. (A - in urma unui atac de cord.)
2. verifica cuvantul: cadea.
4Muri verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural mor, imperfect 3 singular murea
5A muri mor intranzitiv 1) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a deceda; a raposa; a sucomba. ♢ - dupa cineva (sau Dupa ceva) a tine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). - de foame a) a fi foarte flamand; b) a fi foarte sarac. - de dor (frica, tristete) a fi covarsit de dor (frica, tristete). - cu zile a muri inainte de vreme (in imprejurari nefaste sau neglijand o boala). A trage sa moara a fi in agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de seceta, de frig etcetera); a se usca; a pieri. 3) fig.
A inceta de a mai fi perceput cu organele de simt; a disparea treptat; a se pierde. 4) fig.
A inceta de a mai exista (printr-o evolutie lenta); a ajunge in declin; a apune. Civilizatie, limba care moare. /<lat. moriri
A inceta de a mai fi perceput cu organele de simt; a disparea treptat; a se pierde. 4) fig.
A inceta de a mai exista (printr-o evolutie lenta); a ajunge in declin; a apune. Civilizatie, limba care moare. /<lat. moriri
6Muri (-mort, murit), verb –
1. A deceda, a se sfirsi din viata. –
2. A simti o pasiune vehementa. –
3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor.
Limba Latina mǒrior, redus la o conjug. analogica *mǒrῑre (Puscariu 1107; Candrea-dens., 1174; Rew 5681), conform limba italiana morire, prov., cat., sp. morir, franceza mourir.
Cuvint de uz general (Alr, I, 286). – Conform: mort, moarte, mortaciune, amorti.
Derivat muricios, adjectiv (invechit, mortal); murind, substantiv masculin (calugar care ingrijeste muribunzii), cuvint neuzual, creat de Caragiale, dupa modelul franceza mourant; muribund, adjectiv , din franceza moribond; muritor, substantiv masculin (mortal, efemer); nemurire, substantiv feminin (imortalitate); nemuritor, adjectiv (imortal); nemuri (var. inemuri), verb (a imortaliza), neuzual, creatie a scriitorilor romantici; nemuritorie, substantiv feminin (invechit, imortalitate).
1. A deceda, a se sfirsi din viata. –
2. A simti o pasiune vehementa. –
3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor.
Limba Latina mǒrior, redus la o conjug. analogica *mǒrῑre (Puscariu 1107; Candrea-dens., 1174; Rew 5681), conform limba italiana morire, prov., cat., sp. morir, franceza mourir.
Cuvint de uz general (Alr, I, 286). – Conform: mort, moarte, mortaciune, amorti.
Derivat muricios, adjectiv (invechit, mortal); murind, substantiv masculin (calugar care ingrijeste muribunzii), cuvint neuzual, creat de Caragiale, dupa modelul franceza mourant; muribund, adjectiv , din franceza moribond; muritor, substantiv masculin (mortal, efemer); nemurire, substantiv feminin (imortalitate); nemuritor, adjectiv (imortal); nemuri (var. inemuri), verb (a imortaliza), neuzual, creatie a scriitorilor romantici; nemuritorie, substantiv feminin (invechit, imortalitate).