1
Mursă1, murse, substantiv feminin
1. (Regional) Băutură fermentată preparată din miere amestecată cu apă sau cu lapte; hidromel.
2. (Învechit) Suc, zeamă, must (de fructe, de flori etc.) – Latină [aqua] Mulsa.
1. (Regional) Băutură fermentată preparată din miere amestecată cu apă sau cu lapte; hidromel.
2. (Învechit) Suc, zeamă, must (de fructe, de flori etc.) – Latină [aqua] Mulsa.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mursă2, murse, substantiv feminin (Învechit) Semn mic și negru pus pe obraz pentru a imita o aluniță; aluniță artificială. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
3
Mursă2, murse, substantiv feminin (învechit)
1. semn mic și negru pus pe obraz, pentru a imita o aluniță; aluniță artificială.
2. mătase neagră folosită de femei pentru acoperirea obrajilor.
3. scobitură pe dinții calului.
1. semn mic și negru pus pe obraz, pentru a imita o aluniță; aluniță artificială.
2. mătase neagră folosită de femei pentru acoperirea obrajilor.
3. scobitură pe dinții calului.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
4
Mursă (murse), substantiv feminin –
1. Hidromel, melasă cu apă. –
2. Dulceață, partea dulce a unui lucru. –
3. Pulpă de fructe.
Origine îndoielnică.
Dacă ideea inițială e cea de „dulce”, ar trebui legat de sârbă mrs, „zi de dulce”, conform română „dulce” cu același sens; sârbă mrsiti „a mînca carne”; bulgară mărsjă „a mînca carne în zi prohibită”, română a se îndulci.
Derivat din latină mulsa „hidromel” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu e posibilă fonetic (conform Graur, Bl, V, 106); explicația schimbăriil lui l › r prin intermediul unei influențe greacă, conform sicil. ammursatu „vin dulce” (Diculescu, Elementele, 436), nu pare convingătoare.
Dacă acest cuvînt este identic cu mursă, substantiv feminin (benghi, mișină, scobitură pe dinții cailor), după cum pare, atunci se poate presupune că învechit, pentru a se obține alunițe artificiale pe față, se folosea pulpa unui anumit fruct; cel de-al doilea sens se explică ușor prin analogie (după Candrea și Scriban, din latină morsa „mușcătură”).
1. Hidromel, melasă cu apă. –
2. Dulceață, partea dulce a unui lucru. –
3. Pulpă de fructe.
Origine îndoielnică.
Dacă ideea inițială e cea de „dulce”, ar trebui legat de sârbă mrs, „zi de dulce”, conform română „dulce” cu același sens; sârbă mrsiti „a mînca carne”; bulgară mărsjă „a mînca carne în zi prohibită”, română a se îndulci.
Derivat din latină mulsa „hidromel” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu e posibilă fonetic (conform Graur, Bl, V, 106); explicația schimbăriil lui l › r prin intermediul unei influențe greacă, conform sicil. ammursatu „vin dulce” (Diculescu, Elementele, 436), nu pare convingătoare.
Dacă acest cuvînt este identic cu mursă, substantiv feminin (benghi, mișină, scobitură pe dinții cailor), după cum pare, atunci se poate presupune că învechit, pentru a se obține alunițe artificiale pe față, se folosea pulpa unui anumit fruct; cel de-al doilea sens se explică ușor prin analogie (după Candrea și Scriban, din latină morsa „mușcătură”).
DER – dicționarul etimologic
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Mursă murse feminin regional rar Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea mierii amestecate cu apă sau cu lapte; hidromel. /<latină [aqua]mulsa
NODEX – noul dicționar explicativ
6
Mursă (băutură, aluniță artificială) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat mursei; plural murse
DOOM – dicționarul ortografic