Mursă
Definitie, sens si explicatie
1Mursă1, murse, substantiv feminin
1. (Regional) Bautura fermentata preparata din miere amestecata cu apa sau cu lapte; hidromel.
2. (Înv.) Suc, zeama, must (de fructe, de flori etcetera) – Limba Latina [aqua] Mulsa.
1. (Regional) Bautura fermentata preparata din miere amestecata cu apa sau cu lapte; hidromel.
2. (Înv.) Suc, zeama, must (de fructe, de flori etcetera) – Limba Latina [aqua] Mulsa.
2Mursă2, murse, substantiv feminin (Înv.) Semn mic si negru pus pe obraz pentru a imita o alunita; alunita artificiala. – Etimologie necunoscuta
3Mursă substantiv verifica cuvantul: hidromel, mied, misina, must, seva, sirop, suc.
4Mursa (bautura, alunita artificiala) substantiv feminin, g.-d. art. mursei; plural murse
5Mursă -e f. reg. rar Bautura alcoolica slaba, obtinuta prin fermentarea mierii amestecate cu apa sau cu lapte; hidromel. /<lat. [aqua]mulsa
6Mursa2, murse, substantiv feminin (invechit)
1. semn mic si negru pus pe obraz, pentru a imita o alunita; alunita artificiala.
2. matase neagra folosita de femei pentru acoperirea obrajilor.
3. scobitura pe dintii calului.
1. semn mic si negru pus pe obraz, pentru a imita o alunita; alunita artificiala.
2. matase neagra folosita de femei pentru acoperirea obrajilor.
3. scobitura pe dintii calului.
7Mursa (murse), substantiv feminin –
1. Hidromel, melasa cu apa. –
2. Dulceata, partea dulce a unui lucru. –
3. Pulpa de fructe.
Origine indoielnica.
Daca ideea initiala e cea de „dulce”, ar trebui legat de limba sarba: mrs, „zi de dulce”, conform rom. „dulce” cu acelasi sens; limba sarba: mrsiti „a minca carne”; bulgara marsja „a minca carne in zi prohibita”, rom. a se indulci.
Derivat din limba latina mulsa „hidromel” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu e posibila fonetic (conform Graur, Bl, V, 106); explicatia schimbariil lui l › r prin intermediul unei influente limba greaca (veche), conform sicil. ammursatu „vin dulce” (Diculescu, Elementele, 436), nu pare convingatoare.
Daca acest cuvint este identic cu mursa, substantiv feminin (benghi, misina, scobitura pe dintii cailor), dupa cum pare, atunci se poate presupune ca cuvant invechit, pentru a se obtine alunite artificiale pe fata, se folosea pulpa unui anumit fruct; cel de-al doilea sens se explica usor prin analogie (dupa Candrea si Scriban, din limba latina morsa „muscatura”).
1. Hidromel, melasa cu apa. –
2. Dulceata, partea dulce a unui lucru. –
3. Pulpa de fructe.
Origine indoielnica.
Daca ideea initiala e cea de „dulce”, ar trebui legat de limba sarba: mrs, „zi de dulce”, conform rom. „dulce” cu acelasi sens; limba sarba: mrsiti „a minca carne”; bulgara marsja „a minca carne in zi prohibita”, rom. a se indulci.
Derivat din limba latina mulsa „hidromel” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu e posibila fonetic (conform Graur, Bl, V, 106); explicatia schimbariil lui l › r prin intermediul unei influente limba greaca (veche), conform sicil. ammursatu „vin dulce” (Diculescu, Elementele, 436), nu pare convingatoare.
Daca acest cuvint este identic cu mursa, substantiv feminin (benghi, misina, scobitura pe dintii cailor), dupa cum pare, atunci se poate presupune ca cuvant invechit, pentru a se obtine alunite artificiale pe fata, se folosea pulpa unui anumit fruct; cel de-al doilea sens se explica usor prin analogie (dupa Candrea si Scriban, din limba latina morsa „muscatura”).