Mustață
Definitie, sens si explicatie
1Mustață, mustati, substantiv feminin I.
1. Parul care creste deasupra buzei superioare la barbati. ♢ Expresie (Familiar) A-i rade (sau a-i zambi cuiva) mustata = a se bucura.
A rade (sau a-i zambi) pe sub mustata = a rade (sau a zambi) pe ascuns sau retinut (si ironic).
A trage (sau a duce) la mustata = a bea mult. ♦ (La plural) Fire lungi de par care cresc imprejurul botului unor animale.
2. Fiecare dintre antenele insectelor si ale crustaceelor. Ii. P. anal.
1. (La plural) Fire lungi si subtiri care cresc pe spicul cerealelor.
2. (Pop.; la plural) Matasea porumbului.
3. (Pop.; la plural) Radacinile adventive ale porumbului, cepei, vitei de vie etcetera
4. (La plural) Fire de sarma intrebuintate in constructii pentru sustinerea structurii sau a tavanelor false; vergele de otel care raman la exterior dupa turnarea unei piese de beton. [Varianta: (popular) Musteata substantiv feminin] – Limba Latina – Verifica cuvantul: *mustacea.
1. Parul care creste deasupra buzei superioare la barbati. ♢ Expresie (Familiar) A-i rade (sau a-i zambi cuiva) mustata = a se bucura.
A rade (sau a-i zambi) pe sub mustata = a rade (sau a zambi) pe ascuns sau retinut (si ironic).
A trage (sau a duce) la mustata = a bea mult. ♦ (La plural) Fire lungi de par care cresc imprejurul botului unor animale.
2. Fiecare dintre antenele insectelor si ale crustaceelor. Ii. P. anal.
1. (La plural) Fire lungi si subtiri care cresc pe spicul cerealelor.
2. (Pop.; la plural) Matasea porumbului.
3. (Pop.; la plural) Radacinile adventive ale porumbului, cepei, vitei de vie etcetera
4. (La plural) Fire de sarma intrebuintate in constructii pentru sustinerea structurii sau a tavanelor false; vergele de otel care raman la exterior dupa turnarea unei piese de beton. [Varianta: (popular) Musteata substantiv feminin] – Limba Latina – Verifica cuvantul: *mustacea.
2Mustață substantiv verifica cuvantul: antena.
3Mustață substantiv verifica cuvantul: barba, matase, teapa.
4Mustata substantiv feminin, g.-d. art. mustatii; plural mustati
5Mustață -ati f. 1) Par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ♢ A-i rade (sau A-i zambi) cuiva -ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau A zambi) pe sub -ati a rade abia observat. 2) la plural Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) Fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la plural Țepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop.
Matasea porumbului. [G.-d. Mustatii] /<lat. mustacea
Matasea porumbului. [G.-d. Mustatii] /<lat. mustacea
6Mustata (mustắti), substantiv feminin –
1. Parul care creste la barbati deasupra buzei superioare. –
2. Radicela, radicula. –
3. Țeapa, arista. –
4. Vlastar de planta agatatoare. – Mr., megl. mustata.
Limba Latina mustacea (Puscariu 1141; Candrea-dens., 1187; Rew 5803a), din limba greaca (veche) μύσταξ (Cihac, Ii, 678; Rosetti, Ii, 65), conform bulgara mustak (Domaschke 90), limba albaneza mustakje, limba sarba:, cr. mustač, limba italiana mostacchio, sp. mostacho. – Derivat mustacios, adjectiv (cu mustata); mustacioara, substantiv feminin (mustata mica), pe care Rew 5803 il deriva de la un limba latina mustaciolum; mustaci, verb (a zimbi; a da semne de nemultumire); mustaceala, substantiv feminin (proba de nemultumire). – Din rom. provine bulgara mustačuri (Capidan, Raporturile, 228).
1. Parul care creste la barbati deasupra buzei superioare. –
2. Radicela, radicula. –
3. Țeapa, arista. –
4. Vlastar de planta agatatoare. – Mr., megl. mustata.
Limba Latina mustacea (Puscariu 1141; Candrea-dens., 1187; Rew 5803a), din limba greaca (veche) μύσταξ (Cihac, Ii, 678; Rosetti, Ii, 65), conform bulgara mustak (Domaschke 90), limba albaneza mustakje, limba sarba:, cr. mustač, limba italiana mostacchio, sp. mostacho. – Derivat mustacios, adjectiv (cu mustata); mustacioara, substantiv feminin (mustata mica), pe care Rew 5803 il deriva de la un limba latina mustaciolum; mustaci, verb (a zimbi; a da semne de nemultumire); mustaceala, substantiv feminin (proba de nemultumire). – Din rom. provine bulgara mustačuri (Capidan, Raporturile, 228).