Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mut -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: mut -ă
Cuvantul fara diacritice: mut

Definitie: MUT, -Ă, muți, -te, adjectiv , substantiv masculin și feminin: 1. Adjectiv (Despre oameni; adesea substantivat) Care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii. ♢ Expresie (Substantivat; familiar) Asta să i-o spui lui mutu, se spune cuiva în afirmațiile căruia n-ai încredere, care exagerează, care minte. Unde a dus (surdul roata și) mutul iapa = foarte departe. 2. Adjectiv (Despre acțiuni, atitudini ale omului) Care se face, se petrece în tăcere, care nu se exprimă prin cuvinte. ♢ Cor mut = ansamblu vocal care execută o melodie fără cuvinte. Film mut = film cinematografic care înregistrează numai imagini, fără sunete sau vorbirea personajelor. Scenă mută = scenă dintr-o lucrare dramatică în care personajele nu vorbesc, ci își exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini, mimică etcetera Literă mută = literă din cadrul unui cuvânt care nu se pronunță. 3. Adjectiv Care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; prin extensiune căruia nu-i place să vorbească (mult), care este tăcut din fire, taciturn. ♦ (Adverbial) Fără zgomot. 4. Adjectiv P. ext. (Despre elemente ale naturii etcetera) Tăcut, liniștit. 5. Substantiv masculin și feminin: (Regional) Om slut; om nepriceput, prost, nătâng. – Limba Latina mutus, -a, -um.

2 * Cuvantul cu diacritice: mut
Cuvantul fara diacritice: mut

Definitie: Mut antonim: comunicativ, guraliv, limbut, palavragiu, sonor, vorbăreț

3 * Cuvantul cu diacritice: mut
Cuvantul fara diacritice: mut

Definitie: MUT substantiv art., adjectiv 1. substantiv art. (regional) cloj, mutulică, primicer, zbicer. (- la jocul călușarilor.) 2. adjectiv verifica cuvantul: ursuz. 3. adjectiv verifica cuvantul: liniștit.

4 * Cuvantul cu diacritice: mut
Cuvantul fara diacritice: mut

Definitie: MUT s., adjectiv verifica cuvantul: cretin, idiot, imbecil, tâmpit.

5 * Cuvantul cu diacritice: mut
Cuvantul fara diacritice: mut

Definitie: mut adjectiv m., substantiv masculin, plural muți; f. singular mută, plural muți

6 * Cuvantul cu diacritice: mut mútă muți múte
Cuvantul fara diacritice: mut

Definitie: MUT mută (muți, mute) 1) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de facultatea de a vorbi; care nu poate vorbi. ♢ Unde a dus surdul roata și -ul iapa undeva departe, unde nu știe nimeni. 2) fig. Căruia nu-i place să vorbească mult; tăcut din fire. 3) Care este lipsit de sonoritate. Film -. Scenă mută. ♢ Literă mută literă scrisă care nu se citește. 4) fig. poet. Care este absolut liniștit; netulburat de nimeni. 5) (despre sentimente) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte. limba latina mutus

7 * Cuvantul cu diacritice: mut mútă
Cuvantul fara diacritice: mut

Definitie: mut (mută), adjectiv – Silențios, tăcut, care nu vorbește. – Mr., megl., istr. mut. Limba Latina mūtus (Pușcariu 1144; Candrea-Dens., 1189; REW 5798), conform verifica cuvantul: limba italiana muto, friul., prov., cat. mut, verifica cuvantul: franceza mu, sp., port. mudo. – Derivat mutul, substantiv masculin art. (Arg., lacăt); mutălău, substantiv masculin (prost, nătîng); mutulică, substantiv masculin (prost); muți, verb (a rămîne mut), conform amuți (după Pușcariu 1147 și REW 5786, din limba latina mūtῑre, în loc de mūtescĕre, conform prov. mudir); muțește, adverb (ca muții; prin semne); muțeală (var. muție, muțenie), substantiv feminin (calitatea de a fi mut); mutism, din franceza mutisme. – Din rom. provin bulgara mut (Capidan, Raporturile, 230), bulgara din Trans. mutien (Miklosich, Bg., 127), mag. muta (Edelspacher 19) și limba neogreaca: μοῦτος (Murnu, Lehnw., 33).