Definitie Muzică - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MÚzicĂ, (4) muzici, substantiv feminin
1. Arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica.
2. Știinta a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului si al armoniei.
3. (Adesea figurativ) Creatie componistica, melodie, cantec; prin extensiune executare sau audiere a unei compozitii muzicale. ♢ Expresie (Familiar) A-i face (cuiva) muzica = a-i face (cuiva) galagie, scandal.
4. Orchestra. ♢ Muzica militara = fanfara.
Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor; cantecul planetelor. – Din lat., limba italiana Musica, franceza Musique, limba germana Musik.

Varianta definitie 2: MÚzicĂ substantiv verifica cuvantul: acordeon, orchestra.

Varianta definitie 3: MÚzicĂ substantiv
1. verifica cuvantul: cantec.
2. muzica seriala verifica cuvantul: serialism.
3. (MUZICA) cantare. (- se aude pana departe.)
4. verifica cuvantul: fanfara.

Varianta definitie 4: Muzica substantiv feminin, g.-d. art. muzicii; (orchestre) plural muzici

Varianta definitie 5: MÚzicĂ -ci f. 1) Arta care exprima sentimente, idei, stari psihice in imagini artistice sonore. ♢ - vocala muzica interpretata cu vocea (de catre un cantaret, un ansamblu sau de catre un cor). - instrumentala muzica executata la instrumente, fara participarea vocilor omenesti. 2) Creatie muzicala; melos. 3) Știinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 4) fig.
Îmbinare melodioasa a sunetelor vorbirii in cadrul unei opere literare. -ca din versul lui Eminescu. 5): - militara fanfara (militara). [G.-D. Muzicii] /<lat., limba italiana musica, franceza musique, limba germana Musik

Varianta definitie 6: MÚzicĂ substantiv feminin
1. Arta de a imbina in mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente.
2. Știinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei.
3. Opera, bucata muzicala, melodie; (prin extensiune) totalitatea operelor muzicale.
4. Formatie instrumentala; orchestra. ♢ Muzica militara = fanfara; (familiar) a-i face (cuiva) muzica = a-i face (cuiva) galagie, scandal. [Varianta musica substantiv feminin / < lat., limba italiana musica, franceza musique < limba greaca (veche) mousike – arta poeziei si a cantecului].

Varianta definitie 7: MÚzicĂ substantiv feminin
1. arta care exprima cu ajutorul sunetelor sentimente si atitudini. o a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor.
2. stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei.
3. opera, bucata muzicala, melodie; (prin extensiune) totalitatea operelor muzicale. o - usoara = muzica cu caracter distractiv, adesea in ritmuri de dans.
4. formatie instrumentala; orchestra. o - militara = fanfara; (familiar) a-i face (cuiva) - = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., limba italiana musica, franceza musique, limba germana Musik)

Varianta definitie 8: Muzica (muzici), substantiv feminin –
1. Creatie artistica cu ajutorul sunetelor. –
2. Muzicuta, armonica. –
3. (Argou) Gura, plisc. – Mr. muzica.
Franceza musique, si in mr. din limba italiana musica, conform limba turca:, bulgara muzika.
Este dubletul lui musichie, substantiv feminin (muzica; muzica gregoriana), cuvant invechit, din mgr. μουσιϰή (Galdi 212), conform limba slava (veche) musikija.
Ortografia musica (si der.) este cuvant invechit – Derivat muzic, substantiv masculin (invechit, muzician), din limba italiana musico; muzical, adjectiv , din franceza musical; muzicant, substantiv masculin, din limba germana Musikant; muzicesc, adjectiv (invechit, muzical); muzicuta, substantiv feminin (armonica; Arg., gura).