Mîndru mandră
Definitie, sens si explicatie
1Mindru (mấndra), adjectiv –
1. (Înv.) Întelept, prudent. –
2. Falnic, orgolios. –
3. Frumos, dragut. – Megl. mǫndru.
Sl. mądrŭ „intelept” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, Ii, 197; Byhan 320; seineanu, Semasiol., 206; Conev 58), conform ceh. moudriti se „a se infumura”. – Derivat mindra, substantiv feminin (iubita, prietena); mindrenie, substantiv feminin (Trans., frumusete); mindreta (var. mindreata), substantiv feminin (frumusete, splendoare; orgoliu, mindrie); mindri, verb reflexiv (a se crede, a fi orgolios; a se fali); mindrie, substantiv feminin (invechit, intelepciune; orgoliu); inmindri, verb (a initia, a deschide ochii), cuvant invechit, din limba slava (veche) umądriti se; posmindri, verb ( Banat, a socoti), a carui der. nu este clara; preamindru, adjectiv (intelept), din limba slava (veche) prĕmądrŭ; preamindrie, substantiv feminin (intelepciune), secolul Xvi, cuvant invechit
1. (Înv.) Întelept, prudent. –
2. Falnic, orgolios. –
3. Frumos, dragut. – Megl. mǫndru.
Sl. mądrŭ „intelept” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, Ii, 197; Byhan 320; seineanu, Semasiol., 206; Conev 58), conform ceh. moudriti se „a se infumura”. – Derivat mindra, substantiv feminin (iubita, prietena); mindrenie, substantiv feminin (Trans., frumusete); mindreta (var. mindreata), substantiv feminin (frumusete, splendoare; orgoliu, mindrie); mindri, verb reflexiv (a se crede, a fi orgolios; a se fali); mindrie, substantiv feminin (invechit, intelepciune; orgoliu); inmindri, verb (a initia, a deschide ochii), cuvant invechit, din limba slava (veche) umądriti se; posmindri, verb ( Banat, a socoti), a carui der. nu este clara; preamindru, adjectiv (intelept), din limba slava (veche) prĕmądrŭ; preamindrie, substantiv feminin (intelepciune), secolul Xvi, cuvant invechit