Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mînji mânjesc mânjit

1 * Cuvantul cu diacritice: mînjí mânjésc mânjít
Cuvantul fara diacritice: minji

Definitie: mînji (mânjesc, mânjit), verb – A mîzgăli, a unge, a murdări, a păta. Origine îndoielnică. Se consideră der. din limba slava (veche) mažati, mazǫ „a unge” (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 185; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Tiktin; Conev 96), conform limba slava (veche) maža „unsoare”, limba rusa mažatĭ, mažnutĭ „a unge, cu grăsimi”; dar fonetismul e greu de explicat (conform der. limba slava (veche) pomažiti › pomăzui). Poate ar trebui să se pornească de la mîzgă, cum a sugerat Tiktin, prin intermediul unui der. verbal mîzgi. – Derivat mînjală, substantiv feminin (unsoare, zugrăveală; var amestecat cu pămînt; clei; apretare, un anumit clei de apretat cînepa); mînzală, substantiv feminin (Mold., scrobeală), unde apare mai clar legătura cu limba slava (veche); mînjoală, substantiv feminin (Trans., unsoare, grăsime); mînjălău (var. mînzălău), substantiv masculin (Mold., băiat de spălătoreasă), încrucișare între mînji „a săpuni” cu „măngălău”; mînzăli, verb (a se mînji); mînzăleală (var. mînzălitură, mînjitură), substantiv feminin (pată, murdărie, grăsime); pămînzalcă, substantiv feminin (Munt., scrobeală pentru firele de bumbac; Muntenia, curea care leagă fuiorul de furcă), în loc de pomînzalcă; tămînji, verb (Mold., a mînji), cu pref. tă- puțin clar, conform tămînda; tămînjer, substantiv neutru (băț), poate prin încrucișare cu tău(n)jer, conform mînjălău. – Conform: mîsgăli.