Definitie Mînz manji - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Minz (mấnji), substantiv masculin –
1. Calut, magarus, cirlan. –
2. Baiat, flacau. –
3. Fibrele de la urzeala care nu intra in pieptenele razboiului. – Mr. mindzu, megl. mǫndz.
Probabil de la un iliric *mandus sau *manzus, corespunzator limba latina mannus „calut, ponei”, conform mesap.
Jupiter Menzana caruia i se sacrificau caii, limba albaneza mës, plural mëzë, sard. mandzu, limba italiana manzo „vitel” (Meyer 276; Philippide, II, 723; Tiktin; REW 5298; Rosetti, II, 58 si 119; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 103; Battisti, III, 2357).
Pentru originea ilirica a limba latina mannus, conform Meillet (inainte se considera de origine celtica, conform Treimer, Mitt.
Wien, I, 311; dupa Thurneysen, Keltoromanisches, 32, schimbul nn › nd ar fi celtic, ipoteza putin sigura).
Origine dacica (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 522), anterior indoeurop. (Lahovary 334) sau limba latina (*mandus, din mandĕre „a mesteca”, Puscariu 1092), nu par probabile.
Sensul primitiv al lui *mandus pare sa fi fost „intarcat”, conform basc. mando „catir” si „sterp”, sp. mañero „sterp” (Corominas, III, 251).
Derivat minza, substantiv feminin (iapa, magarita); minzat, substantiv masculin (tauras); minzata, substantiv feminin (Maram., vaca fara vitel de lapte); minzati, verb (despre vaci, a ramine fara vitel); minzatis, substantiv neutru (turma tinara); minzalau, substantiv masculin (tauras; substantiv neutru, fibra care nu intra in pieptenele razboiului); minzare, substantiv feminin (oaie mulgara); minzarar, substantiv masculin (despartitura a tirlei, in care se inchid oile cu lapte; substantiv masculin, cioban); minzesc, adjectiv (propiu minjilor); minzeste, adverb (ca minjii, se zice despre un ris fortat, in care se arata dintii); minzoc (var.
Bucovina, minzac), substantiv masculin (cal tinar); minzulica, substantiv feminin (joc de ajun); minzararit, substantiv neutru (ratie de cas ce se include in plata anuala a unui minzarar). – Din rom. minzare provine bulgara mandzara (Capidan, Raporturile, 208); si probabil din minzat, limba albaneza mëzat (Philippide, II, 723).