Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mînz manji

1 * Cuvantul cu diacritice: mînz mấnji
Cuvantul fara diacritice: minz

Definitie: mînz (manji), substantiv masculin – 1. Căluț, măgăruș, cîrlan. – 2. Băiat, flăcău. – 3. Fibrele de la urzeală care nu intră în pieptenele războiului. – Mr. mîndzu, megl. mǫndz. Probabil de la un iliric mandus sau manzus, corespunzător limba latina mannus „căluț, ponei”, conform mesap. Jupiter Menzana căruia i se sacrificau caii, limba albaneza mës, plural mëzë, sard. mandzu, limba italiana manzo „vițel” (Meyer 276; Philippide, II, 723; Tiktin; REW 5298; Rosetti, II, 58 și 119; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 103; Battisti, III, 2357). Pentru originea ilirică a limba latina mannus, conform Meillet (înainte se considera de origine celtică, conform Treimer, Mitt. Wien, I, 311; după Thurneysen, Keltoromanisches, 32, schimbul nn › nd ar fi celtic, ipoteză puțin sigură). Origine dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 522), anterior indoeurop. (Lahovary 334) sau limba latina (mandus, din mandĕre „a mesteca”, Pușcariu 1092), nu par probabile. Sensul primitiv al lui mandus pare să fi fost „înțărcat”, conform basc. mando „catîr” și „sterp”, sp. mañero „sterp” (Corominas, III, 251). Derivat mînză, substantiv feminin (iapă, măgăriță); mînzat, substantiv masculin (tăuraș); mînzată, substantiv feminin (Maram., vacă fără vițel de lapte); mînzăți, verb (despre vaci, a rămîne fără vițel); mînzățiș, substantiv neutru (turmă tînără); mînzălău, substantiv masculin (tăuraș; substantiv neutru, fibră care nu intră în pieptenele războiului); mînzare, substantiv feminin (oaie mulgară); mînzărar, substantiv masculin (despărțitură a tîrlei, în care se închid oile cu lapte; substantiv masculin, cioban); mînzesc, adjectiv (propiu mînjilor); mînzește, adverb (ca mînjii, se zice despre un rîs forțat, în care se arată dinții); mînzoc (var. Bucovina, mînzac), substantiv masculin (cal tînăr); mînzulică, substantiv feminin (joc de ajun); mînzărărit, substantiv neutru (rație de caș ce se include în plata anuală a unui mînzărar). – Din rom. mînzare provine bulgara mandzara (Capidan, Raporturile, 208); și probabil din mînzat, limba albaneza mëzat (Philippide, II, 723).