Definitie Neam - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Neam, neamuri, substantiv neutru, adverb I. Substantiv neutru:
1. Popor, natiune. ♢ Locutiune adverb De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de nationalitate. ♢ Expresie De tot neamul sau de toate neamurile = de toate nationalitatile; prin extensiune de toate felurile, de toate speciile.
A-si trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Semintie; trib; populatie.
2. Totalitatea persoanelor inrudite intre ele prin sange sau prin alianta; persoana care face parte din aceeasi familie cu cineva (in raport cu acesta); ruda. ♢ Expresie De neam (bun, mare etc) = dintr-o familie nobila sau dintr-o familie de oameni corecti, cumsecade.
Neam prost = om badaran, mitocan.
A fi neam dupa Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a sasea, a noua) spita = a fi ruda foarte indepartata sau a nu fi ruda de loc cu cineva.
3. (Înv. si popular) Rand de oameni din aceeasi generatie; generatie. ♢ Expresie Neam de neamul meu (sau tau etcetera) sau neam de neam = A) (in propozitii afirmative) din tata in fiu, din mosi-stramosi, din generatie in generatie; B) (in propozitii negative) nimeni din familia mea (sau ta etcetera). ♦ (Înv. si reg.) Partea de tarina pe care o lucreaza o familie.
4. (La plural; in evul mediu) Multime de boieri; clasa boiereasca; familie boiereasca; descendenti ai unor boieri mari.
5. Categorie de oameni care au aceeasi profesiune sau anumite insusiri ori interese comune.
6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♢ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg, si familiar) Deloc, catusi de putin, nimic. – Din limba maghiara Nem.

Varianta definitie 2: Neam substantiv verifica cuvantul: generatie, nastere, obarsie, origine, provenienta, sex.

Varianta definitie 3: Neam adverb verifica cuvantul: defel, deloc, nicicum, nicidecum, nimic.

Varianta definitie 4: Neam substantiv
1. semintie, trib, (invechit si popular) samanta. (Din - hunilor.)
2. verifica cuvantul: popor.
3. verifica cuvantul: natiune.
4. semintie, spita, vita, (livresc) stirpe, (Transilvania) porodita, (invechit) rod, soi, stepena. (Oameni din acelasi -.)
5. verifica cuvantul: ruda.
6. verifica cuvantul: familie.
7. familie, sange. (E din - nostru.)
8. verifica cuvantul: specie.
9. neamul omenesc verifica cuvantul: omenie.
10. verifica cuvantul: nationalitate.

Varianta definitie 5: Neam adverb

Varianta definitie 6: Neam substantiv neutru, plural neamuri

Varianta definitie 7: Neam -uri n. 1) pop.
Totalitate a oamenilor de o anumita nationalitate; semintie; popor; norod. ♢ De - (sau De -ul lui) de origine; de nationalitate. 2) ist.
Organizare obsteasca principala a comunei primitive (bazata pe rudenie de sange); ginta. 3) Succesiune de generatii care provin dintr-un stramos comun; semintie; familie. ♢ -ul omenesc specia umana; omenire. Din - in - din generatie in generatie. - de -ul cuiva (sau - de -) din tata-n fiu; din mosi-stramosi. 4) Persoana de origine comuna sau inrudita prin alianta; membru al aceleiasi familii; ruda. ♢ A fi (de un) - cu cineva a fi ruda cu cineva. A se face - cu cineva a deveni ruda cu cineva; a se inrudi. A fi - dupa Adam a fi ruda foarte indepartata sau a nu fi ruda deloc cu cineva. 5) inv.
Provenienta sociala. ♢ De - bun (sau Ales, Mare) se spune despre cineva, care apartinea paturii sociale de sus. De - prost se spune despre cineva, care provenea din paturile de jos. 6) Grup de fiinte sau de obiecte ce se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; categorie; soi; gen; specie. ♢ Cu tot -ul cu totii cati sunt; impreuna. De tot -ul a) de diferite nationalitati; b) de toate felurile; fel de fel. Fara - si fara tara se spune despre cineva care nu-si cunoaste originea. /<ung. nem

Varianta definitie 8: Neam1 substantiv masculin singular (invechit si reg.) partea de tarina pe care o lucreaza o familie.

Varianta definitie 9: Neam (neamuri), substantiv neutru –
1. Popor, natiune. –
2. Rasa, casta, gen, clasa. –
3. Generatie. –
4. Ruda, rudenie. –
5. (Moldova) Reuniune de boieri fara sarcini publice, boierie. –
6. Clasa, tip, categorie.
Mag. nem (Cihac, II, 518; Tiktin), fara indoiala in relatie cu limba slava (veche) nĕmŭ „barbar”, conform neamt; e posibil ca rom. sa provina direct din limba slava (veche) – Derivat nemes (var. neames, ne(a)mis), substantiv masculin (Trans., nobil, aristocrat), din mag. nemes; nemesesc, adjectiv (aristocratic, nobiliar); nemesie, substantiv feminin (noblete); nemesug, substantiv neutru (invechit, noblete), din mag. nemesseg; nemet, substantiv neutru (generatie, genealogie; familie, casa); nemenie, substantiv feminin (rasa, casta, soi); nemotenie, substantiv feminin (ruda); inemuri, verb reflexiv (Mold., a se inrudi); nemureala (var. nemurenie), substantiv feminin (Mold., inrudire). – Neam, adverb (deloc), pe care dictionarele obisnuite sa-l confunde cu cuvintul anterior, pare legat de mag. nem „nu” (Graur, GS, VI, 35; Galdi, Dict., 95).