Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Negoț

1 * Cuvantul cu diacritice: negóț
Cuvantul fara diacritice: negot

Definitie: NEGOȚ, (rar) negoțuri, substantiv neutru 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și popular; concr.) Marfă. – Limba Latina negotium.

2 * Cuvantul cu diacritice: negóț
Cuvantul fara diacritice: negot

Definitie: NEGOȚ substantiv verifica cuvantul: comerț.

3 * Cuvantul cu diacritice: negóț
Cuvantul fara diacritice: negot

Definitie: NEGOȚ substantiv verifica cuvantul: afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.

4 * Cuvantul cu diacritice: negóț
Cuvantul fara diacritice: negot

Definitie: negoț substantiv neutru, plural negoțuri

5 * Cuvantul cu diacritice: negóț -uri
Cuvantul fara diacritice: negot

Definitie: NEGOȚ -uri n. Comerț particular; negustorie. limba latina negotium

6 * Cuvantul cu diacritice: negóț
Cuvantul fara diacritice: negot

Definitie: negoț, negoțuri, substantiv neutru (învechit și popular) 1. (la plural) treburi, afaceri, ocupații; daraveri. 2. marfă. 3. bunăstare, avere, bogăție. 4. numele unui joc de copii.

7 * Cuvantul cu diacritice: negóț negóțuri
Cuvantul fara diacritice: negot

Definitie: negoț (negoțuri), substantiv neutru – Comerț. Limba Latina nĕgōtium (Pușcariu 1164; Candrea-Dens., 1216; REW 5881), conform limba italiana negozio. Se poate presupune o origine limba italiana (Pascu, Beitrage, 11), dar prezența din secolul XVI a unui plural negoațe, diftongat, pare să confirme tratamentul tradițional. Derivat neguța, verb (a tîrgui; a cumpăra; a vinde), de la negoț (după Pușcariu 1165 și Candrea-Dens., 1217, din limba latina nĕgōtiāri); neguțător, substantiv masculin (comerciant), cu sufix -tor (după REW 5880 și Rosetti, I, 169), din limba latina nĕgōtiātor; după Pascu, Beitrage, 11, din limba italiana); neguțătoresc, adjectiv (de negoț); neguțătorește, adverb (în chip negustoresc); neguțători, verb (a face comerț); neguțătorie, substantiv feminin (comerț); neguțitor (mr. neguțitor), substantiv masculin (învechit, cupeț); negustor, substantiv masculin (comerciant; Arg., înșelat), reducere a formei anterioare; negustoreasă (var. cuvant invechit, neguțitoreasă), substantiv feminin (soție de negustor); negustoresc (var. cuvant invechit, neguțitoresc), adjectiv (comercial); negustorește, adverb (în chip negustoresc); negustori (var. cuvant invechit, neguțitori), verb (a face negoț); negustorie (var. cuvant invechit, neguțitorie), substantiv feminin (comerț, trafic); negocia, verb, din franceza negocier; negociator, substantiv masculin, din franceza negociateur; negociați(un)e, substantiv feminin, din franceza negociation.