Nemurire
Definitie, sens si explicatie
1Nemurire substantiv feminin
1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trai vesnic; stare a celui ce este nemuritor; (in limbajul bisericesc) viata vesnica. ♢ Locutiune adverb (Familiar) La nemurire = A) fara sfarsit, vesnic; B) extrem de tare, de intens, de mult.
2. Amintire menita sa reziste timpului, destinata sa traiasca vesnic; glorie vesnica. ♢ Locutiune verb (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din Nemuritor (derivat regresiv).
1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trai vesnic; stare a celui ce este nemuritor; (in limbajul bisericesc) viata vesnica. ♢ Locutiune adverb (Familiar) La nemurire = A) fara sfarsit, vesnic; B) extrem de tare, de intens, de mult.
2. Amintire menita sa reziste timpului, destinata sa traiasca vesnic; glorie vesnica. ♢ Locutiune verb (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din Nemuritor (derivat regresiv).
2Nemurire antonim: moarte, murire
3Nemurire substantiv verifica cuvantul: vesnicie.
4Nemurire substantiv feminin, g.-d. art. nemuririi
5Nemurire f. 1) rel.
Viata fara de moarte; existenta vesnica. ♢ La - fara sfarsit. 2) fig.
Amintire nemuritoare; slava vesnica. /Din nemuritor
Viata fara de moarte; existenta vesnica. ♢ La - fara sfarsit. 2) fig.
Amintire nemuritoare; slava vesnica. /Din nemuritor