Definitie Nerv - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Nerv, nervi, substantiv masculin
1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneste sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simt, muschi, glande etcetera) si care este format din manunchiuri de fibre reprezentand prelungirile neuronului inconjurate de o teaca constituita din mielina. ♢ Boala de nervi = boala nervoasa.
Bolnav de nervi = persoana care sufera de o boala nervoasa. ♢ Expresie A avea (sau a fi in) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la cearta, nervos.
A-l apuca nervii = a avea o criza nervoasa, un acces de nervi.
A avea nervii slabi = a fi usor iritabil sau impresionabil. ♦ (La plural; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate.
2. (Botanica; rar) Nervura (1).
3. Figurativ (La singular) Putere, vigoare; energie; ritm sustinut. – Din limba latina Nervus, limba italiana Nervo.

Varianta definitie 2: Nerv substantiv verifica cuvantul: ligament, nervura, tendon.

Varianta definitie 3: Nerv substantiv masculin, plural nervi

Varianta definitie 4: Nerv -i m. 1) Formatie anatomica, cu aspect fibros, albicioasa, care se ramifica de la sistemul nervos central spre diversele organe interne si exteme. -ul optic. 2) la plural Sistem nervos; constitutii nervoase. ♢ Boala de -i stare de nervozitate extrema. 3) la plural Stare de enervare, iritare; nervozitate; surescitare. ♢ A avea -i a fi enervat. A-si calma -ii a-si potoli surescitarea. Razboiul -ilor stare de tensiune extrema intre adversari. 4) la sing. figurativ Putere vitala; vigoare; vitalitate. ♢ A avea - a fi plin de viata; energic; dinamic. 5) Ligament sau fibra musculara. 6) la sing.
Parte esentiala, de baza. /<lat. nervus, limba italiana nervo

Varianta definitie 5: Nerv substantiv masculin
1. Prelungire a celulelor nervoase in forma de fascicule de fibre, care conduc excitatiile senzitive de la organele periferice ale corpului catre centrul celular si excitatiile motorii de la centrul celular catre organele periferice.
2. (La plural) Stare de incordare, de surescitare, de nervozitate.
3. (Figurat) Putere, forta, vigoare. [< limba latina nervus, conform franceza nerf, limba germana Nerv].

Varianta definitie 6: Nerv substantiv masculin
1. formatie anatomica din fascicule de fibre, care conduc excitatiile senzitive de la organele periferice ale corpului catre centrul celular si excitatiile motorii de la centrul celular catre periferie.
2. (plural) stare de incordare, de surescitare.
3. (figurativ) putere, forta, vigoare. (< limba latina nervus, limba italiana nervo, franceza nerf)

Varianta definitie 7: Nerv (nervi), substantiv masculin – Organc anatomic de transmitere a impulsurilor.
Limba Latina nervus (secolul XIX). – Derivat nervos, adjectiv (excitat), din franceza nerveux; nervozitate, substantiv feminin, din franceza nervosite; nervura, substantiv feminin, din franceza nervure; enerva, verb, din franceza enerver; nevricale, substantiv feminin plural (criza de nervi, atac), din limba neogreaca: νευριϰά, conform Galdi 231; nevricos, adjectiv (nervos), din limba neogreaca: νευριϰος.