Nesăbuit -ă
Definitie, sens si explicatie
1Nesăbuit, -ă, nesabuiti, -te, adjectiv (Despre oameni) Care este lipsit de judecata, de chibzuinta in actiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre actiunile, faptele etcetera oamenilor) Care dovedeste, exprima, tradeaza nesabuinta; prin extensiune lipsit de sens, de ratiune; cu totul exagerat, deplasat. – Conform: limba maghiara s z a b a d n i.
2Nesabuit antonim: socotit
3Nesăbuit adjectiv
1. verifica cuvantul: imprudent.
2. verifica cuvantul: nebunesc.
1. verifica cuvantul: imprudent.
2. verifica cuvantul: nebunesc.
4Nesabuit adjectiv m., plural nesabuiti; f. singular nesabuita, plural nesabuite
5Nesăbuit -ta (-ti, -te) Care este lipsit de chibzuinta; nesocotit; nechibzuit. Fapta -ta. /conform ungara szabadni
6Nesabuit (nesabuita), adjectiv – Exagerat, disproportionat, nechibzuit.
Origine necunoscuta.
Scriban indica varianta nesabaduit si mag. szabadni „a fi ingaduit”; ambele indicatii sint putin sigure.
Apare deja din secolul Xvii. – Derivat nesabuire, substantiv feminin (nechibzuinta, lipsa de consideratie); nesabuinta, substantiv feminin (nechibzuinta).
Origine necunoscuta.
Scriban indica varianta nesabaduit si mag. szabadni „a fi ingaduit”; ambele indicatii sint putin sigure.
Apare deja din secolul Xvii. – Derivat nesabuire, substantiv feminin (nechibzuinta, lipsa de consideratie); nesabuinta, substantiv feminin (nechibzuinta).