Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nevoie

1 * Cuvantul cu diacritice: nevóie
Cuvantul fara diacritice: nevoie

Definitie: NEVOIE, nevoi, substantiv feminin 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ Locutiune adjectiv și adverb (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ♢ Locutiune adverb La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ♢ Expresie De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și familiar) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la plural) Treburi, afaceri. ♢ Expresie A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară. ♦ (Popular) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la plural) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ♢ Locutiune adjectiv (Popular) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ♢ Expresie A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Popular) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz.. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ♢ Expresie Cu vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ♢ Locutiune adverb (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Popular) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. ♢ Locutiune adverb (Familiar) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Familiar, art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pronuntat: -vo-ie] – Din limba slava (veche) nevolja.

2 * Cuvantul cu diacritice: nevóie
Cuvantul fara diacritice: nevoie

Definitie: NEVOIE substantiv verifica cuvantul: amenințare, bir, constrângere, dare, epilepsie, forță, impozit, pericol, primejdie, silă, silnicie, tribut, violență.

3 * Cuvantul cu diacritice: nevóie
Cuvantul fara diacritice: nevoie

Definitie: NEVOIE substantiv 1. verifica cuvantul: cerință. 2. verifica cuvantul: trebuință. 3. necesitate, trebuință, (învechit și popular) treabă, (învechit și reg.) lipsă. (Material didactic pentru -ile școlii generale.) 4. (la plural art.) verifica cuvantul: necesitățile. 5. verifica cuvantul: sărăcie. 6. verifica cuvantul: dificultate. 7. verifica cuvantul: încercare. 8. verifica cuvantul: necaz.

4 * Cuvantul cu diacritice: nevóie
Cuvantul fara diacritice: nevoie

Definitie: nevoie substantiv feminin, art. nevoia, g.-d.art. nevoii; plural nevoi

5 * Cuvantul cu diacritice: nevóie nevói
Cuvantul fara diacritice: nevoie

Definitie: NEVOIE nevoi f. 1) Ceea ce este (absolut) trebuincios; trebuință; necesitate. ♢ La - (sau în caz de -) când trebuie ceva; la o adică. Fără nici o - fără să fie necesar. (Nu) este - (nu) trebuie. A avea (sau a fi) - a fi necesar; a trebui. Mare - puțin îmi pasă. Nu-i (sau n-are) - nu e nimic; nu importă. 2) Lucru care trebuie îndeplinit neapărat. 3) Stare a celui sărac; lipsă a mijloacelor materiale (strict) necesare; sărăcie. ♢ La (vreme de) - a) în caz de mare lipsă; b) la necaz; la nenorocire. A duce - de ceva a nu avea ceva. A trăi în (mare) - a trăi în (mare) sărăcie. A fi mâncat de - a îndura multe lipsuri, necazuri. A-l paște pe cineva -ia a-l amenința pe cineva lipsurile, nenorocirea. A scăpa de (sau a ieși din) -, a încăleca pe - a scăpa de lipsuri, de griji, de necazuri; a ieși din sărăcie. -ia îl învață pe om (sau -ia te învață minte) lipsurile și necazurile îl fac pe om să tragă învățăminte folositoare. 4) Situație (materială) dificilă; strâmtoare; ananghie. A ajuta la -. ♢ De - forțat de împrejurări. De voie, de - mai mult silit; vrând-nevrând. Cu (mare) - cu (mare) greu. Ia, - ia, încurcătură La mare - într-o situație extrem de grea; la mare cumpănă. A fi la (mare) - (sau a fi în -) a) a se pomeni într-o (mare) încurcătură; b) a fi (foarte) strâm-torat. A scoate pe cineva din - a scăpa pe cineva dintr-o situație grea. 5) la plural Treburi pe care le îndeplinește cineva; preocupări. ♢ A-și vedea (sau a-și căuta) de nevoi a-și face lucrul de fiecare zi; a fi preocupat de propriile sale interese. 6) Fapt cu care cineva este obligat să se împace din neputința de a se împotrivi. ♢ A se ține ca -ia de om a urmări permanent și insistent pe cineva, cauzându-i neplăceri; a se ține scai de cineva. 7) Ființă slabă și neputincioasă, care pricinuiește cuiva multe necazuri. 8) fam. Întruchipare imaginară a spiritului rău; necuratul; naiba. -ia să-l știe. 9): Frumos (sau harnic) - mare foarte frumos (sau foarte harnic). [G.-D. nevoii] limba slava (veche) nevolja

6 * Cuvantul cu diacritice: nevóie -ui
Cuvantul fara diacritice: nevoie

Definitie: nevoie (-ui), substantiv feminin – 1. Necesitate, trebuință. – 2. Obligație, urgență. – 3. Sărăcie, mizerie. – 4. Ananghie, strîmtorare. – Mr. nevol’e, megl. nivol’ă. Sl. nevolja, nevolje (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 462), conform limba sarba:, cr., slov., limba rusa nevolja, limba albaneza nevojë, mag. nevolya, conform voie. – Derivat nevoi, verb (a forța, a obliga; a-și da silința, a se strădui; a căuta, a se sili; reflexiv, a se sforța); nevoiaș, adjectiv (sărac; incapabil, arierat), conform mag. nevolyas „nenorocit, ticălos”; anevoie, adverb (cu greu); anevoi, verb (a se strădui); (a)nevoință, substantiv feminin (muncă, chin, dificultate); (a)nevoios, adjectiv (dificil, greu); nevoitor, adjectiv (învechit, muncitor, harnic).