1
Nimeri, nimeresc, verb IV.
1. Tranzitiv A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc.
A lovi în țintă.
2. Intranzitiv A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc.
Reflexiv A se afla prezent undeva (din întâmplare).
3. Tranzitiv A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități).
4. Intranzitiv A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus.
A ghici.
5. Reflexiv A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; prin generalizare a surveni, a se întâmpla (incidental).
Locuțiune adverb Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Variantă: (regional) Nemeri verb IV] – Din bulgară Nameria.
1. Tranzitiv A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc.
A lovi în țintă.
2. Intranzitiv A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc.
Reflexiv A se afla prezent undeva (din întâmplare).
3. Tranzitiv A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități).
4. Intranzitiv A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus.
A ghici.
5. Reflexiv A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; prin generalizare a surveni, a se întâmpla (incidental).
Locuțiune adverb Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Variantă: (regional) Nemeri verb IV] – Din bulgară Nameria.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se nimeri mă nimeresc intranzitiv 1) A se întâmpla să fie într-un anumit fel.
Ce se nimerește indiferent ce; orice. Cu ce se nimerește cu orișice. 2) A se afla din întâmplare (undeva); a se întâmpla. 3) popular A avea trăsături comune; a fi pe potrivă (unul cu altul); a se potrivi. /<bulgară nameria
Ce se nimerește indiferent ce; orice. Cu ce se nimerește cu orișice. 2) A se afla din întâmplare (undeva); a se întâmpla. 3) popular A avea trăsături comune; a fi pe potrivă (unul cu altul); a se potrivi. /<bulgară nameria
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A Nimeri nimeresc
1. tranzitiv 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat.
A-l nimeri pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatârul cuiva. A o nimeri bine a) a (nu) da greș; b) a spune ceva potrivit. 2) A găsi pe baza unor informații prealabile. nimeri drumul.
2. in-tranz. A ajunge pe neașteptate (într-un loc sau într-o situație); a se trezi; a se pomeni; a cădea; a pica. nimeri în încurcătură.
nimeri tocmai bine (sau La țanc) a veni la momentul potrivit. /<bulgară nameria
1. tranzitiv 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat.
A-l nimeri pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatârul cuiva. A o nimeri bine a) a (nu) da greș; b) a spune ceva potrivit. 2) A găsi pe baza unor informații prealabile. nimeri drumul.
2. in-tranz. A ajunge pe neașteptate (într-un loc sau într-o situație); a se trezi; a se pomeni; a cădea; a pica. nimeri în încurcătură.
nimeri tocmai bine (sau La țanc) a veni la momentul potrivit. /<bulgară nameria
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Nimeri verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural nimeresc, imperfect 3 singular nimerea; conjuncție prezent 3 singular și plural nimerească
DOOM – dicționarul ortografic