Noi
Definitie, sens si explicatie
1Noi pronume pers. 1 plural
1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ♢ Locutiune adverb (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etcetera de bastina.
2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe.
3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe.
4. (În stilul oticial-administrativ) Eu.
Noi, directorul scolii, am hotarat. ♢ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia.
Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuzativ: (pe) noi, ne] – Limba Latina Nos.
1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ♢ Locutiune adverb (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etcetera de bastina.
2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe.
3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe.
4. (În stilul oticial-administrativ) Eu.
Noi, directorul scolii, am hotarat. ♢ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia.
Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuzativ: (pe) noi, ne] – Limba Latina Nos.
2Noi pr., d. acc. noua, neacc. ne, ne-, -ne (dandu-ne), -ne-, ni, ni-, -ni- (spunandu-ni-se ); ac. acc. noi, neacc. ne, ne-, -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)
3Noi pron. pers., pers.1 plural (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) - am fost la spectacol. ♢ - intre - in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana1 singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) Eu. Noi, Domnitorul Moldovei... /<lat. nos
4Noi1 substantiv plural (regional)
1. (in superstitii) cenusa, carbuni, frunze etcetera (noua elemente), care intra in compozitia unor leacuri babesti.
2. (urmat de determinarea „de apa”) roua; zori.
3. (in expresie) a lua noi = a lua apa neinceputa pentru descantece si leacuri babesti; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tacea chitic; a se imbolnavi de reumatism.
1. (in superstitii) cenusa, carbuni, frunze etcetera (noua elemente), care intra in compozitia unor leacuri babesti.
2. (urmat de determinarea „de apa”) roua; zori.
3. (in expresie) a lua noi = a lua apa neinceputa pentru descantece si leacuri babesti; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tacea chitic; a se imbolnavi de reumatism.
5Noi2, noiesc, verb Iv (invechit) a (se) innoi.
6Noi pr., d. acc. noua, neacc. ne (ne da), ne- (ne-a dat), -ne (dandu-ne), -ne- (da-ne-ar), ni (ni se da), ni- (ni-l da), -ni- (dandu-ni-se); ac. acc. noi (prep. + -), neacc. ne (ne vede), ne- (ne-a vazut), -ne (vazand-ne), -ne- (vedea-ne-ar)
7Noi pronume – Pers.
I plural a pronume personal. – Mr., megl. noi.
Limba Latina nos (Puscariu 1188; Candrea-dens., 1239; Rew 5960), conform limba italiana noi, prov., cat., verifica cuvantul: sp., port. nos, franceza nous.
Dativul are o forma tonica, noua ‹ limba latina nobῑs, si o forma atona, ne ‹ limba latina nῑs.
Finala in -i nu este clara; conform Rohlfs, It., 498, care se gindeste la un reflex al formelor oblice (nobῑs › noi, vobῑs › voi); dupa ipoteza mai putin probabila a lui Pascu, Beiträge, 18, ar fi terminatie de plural.
I plural a pronume personal. – Mr., megl. noi.
Limba Latina nos (Puscariu 1188; Candrea-dens., 1239; Rew 5960), conform limba italiana noi, prov., cat., verifica cuvantul: sp., port. nos, franceza nous.
Dativul are o forma tonica, noua ‹ limba latina nobῑs, si o forma atona, ne ‹ limba latina nῑs.
Finala in -i nu este clara; conform Rohlfs, It., 498, care se gindeste la un reflex al formelor oblice (nobῑs › noi, vobῑs › voi); dupa ipoteza mai putin probabila a lui Pascu, Beiträge, 18, ar fi terminatie de plural.