Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Normă

1 * Cuvantul cu diacritice: nórmă
Cuvantul fara diacritice: norma

Definitie: NORMĂ, norme, substantiv feminin 1. Regulă, dispoziție etcetera obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă. ♢ Normă morală (sau etică) = regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etcetera 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concretizat) produs realizat în acest timp. ♢ Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din franceza norme, limba latina norma, limba rusa norma.

2 * Cuvantul cu diacritice: nórmă
Cuvantul fara diacritice: norma

Definitie: NORMĂ substantiv 1. verifica cuvantul: dispoziție. 2. verifica cuvantul: directivă. 3. verifica cuvantul: canon. 4. verifica cuvantul: precept. 5. precept, principiu, regulă, rânduială, (învechit) pravilă, tocmeală. (- de viață.) 6. verifica cuvantul: criteriu.

3 * Cuvantul cu diacritice: nórmă
Cuvantul fara diacritice: norma

Definitie: normă substantiv feminin, g.-d. art. normei; plural norme

4 * Cuvantul cu diacritice: nórmă -e
Cuvantul fara diacritice: norma

Definitie: NORMĂ -e f. 1) Sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivități ca obligatorii. -ele limbii literare. 2) Criteriu de apreciere. 3) Mărime medie admisă pentru ceva; măsură stabilită. - de producție. ♢ - de consum cantitate de materiale care urmează a fi cheltuite pentru obținerea unui produs finit. franceza norme, limba latina norma, rus. norma

5 * Cuvantul cu diacritice: nórmă
Cuvantul fara diacritice: norma

Definitie: NORMĂ substantiv feminin 1. Regulă obligatorie, lege după care trebuie să se conducă cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regulă, canon al creației artistice. 2. Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentzru a se califica, a obține un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp. 5. Numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar. 6. (Matematica) Număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi matematice și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe. [Conform: limba latina norma, franceza norme, limba rusa norma].

6 * Cuvantul cu diacritice: nórmă
Cuvantul fara diacritice: norma

Definitie: NORMĂ substantiv feminin 1. regulă, dispoziție obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp. o - de consum = cantitatea maximă de materii prime, combustibil, energie etcetera care poate fi consumată pentru obținerea unei unități de produs. 5. numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar. 6. (matematica) număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe. (< franceza norme, lat., limba rusa norma)