Definitie Normă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: NormĂ, norme, substantiv feminin
1. Regula, dispozitie etcetera obligatorie, fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta ca obligatorie sau recomandabila. ♢ Norma morala (sau etica) = regula privitoare la modul de comportare a omului in societate, la obligatiile sale fata de ceilalti oameni si fata de societate.
Norma juridica = regula de conduita cu caracter general si impersonal, emisa de organele de stat competente, a carei respectare poate fi asigurata prin constrangere. ♦ Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a putea obtine un titlu, o calificare etcetera
2. Criteriu de apreciere, de reglementare.
3. Cantitate de munca pe care cineva trebuie sa o presteze intr-o unitate de timp; (concretizat) produs realizat in acest timp. ♢ Norma de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrari in conditii specifice date.
Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace stiintifice, pe baza unor conditii tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din franceza Norme, limba latina Norma, limba rusa Norma.

Varianta definitie 2: NormĂ substantiv
1. verifica cuvantul: dispozitie.
2. verifica cuvantul: directiva.
3. verifica cuvantul: canon.
4. verifica cuvantul: precept.
5. precept, principiu, regula, randuiala, (invechit) pravila, tocmeala. (- de viata.)
6. verifica cuvantul: criteriu.

Varianta definitie 3: Norma substantiv feminin, g.-d. art. normei; plural norme

Varianta definitie 4: NormĂ -e f. 1) Suma de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivitati ca obligatorii. -ele limbii literare. 2) Criteriu de apreciere. 3) Marime medie admisa pentru ceva; masura stabilita. - de productie. ♢ - de consum cantitate de materiale care urmeaza a fi cheltuite pentru obtinerea unui produs finit. /<fr. norme, limba latina norma, rus. norma

Varianta definitie 5: NormĂ substantiv feminin
1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice.
2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu.
3. Criteriu, mijloc de apreciere.
4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp.
5. Numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar.
6. (Matematica) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Conform: limba latina norma, franceza norme, limba rusa norma].

Varianta definitie 6: NormĂ substantiv feminin
1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz.
2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica.
3. criteriu de apreciere.
4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. o - de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etcetera care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs.
5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar.
6. (matematica) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< franceza norme, lat., limba rusa norma)