Definitie Noroc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Noroc, (popular) noroace, substantiv neutru
1. Soarta, ursita, destin (favorabil). ♢ Cu sau fara (de) noroc = A) loc. adjectiv si adverb (care este) cu (sau fara) succes; B) loc. adjectiv care exprima, arata (ne)fericire, (in)succes. ♢ Locutiune adverb La (sau intr-un) noroc = la intamplare, fara a fi sigur de reusita. ♢ Expresie (Popular) La cat mi-a sta norocul = in ce masura voi fi favorizat de soarta.
A-i fi scris in noroc sa... = a-i fi sortit sa...
2. Întamplare neasteptata sau concurs de imprejurari favorabile care asigura reusita unei actiuni, indeplinirea unei dorinte etcetera; sansa, bafta. ♢ Joc de noroc = nume generic dat jocurilor in care castigul depinde (aproape exclusiv) de intamplare. ♢ Expresie A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de imprejurari in actiunile intreprinse.
Noroc ca... = bine ca..., din fericire...
A avea norocul sa.... = a se ivi prilejul favorabil pentru...
A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva.
Unde-i norocul sa... = ce bine ar fi sa...
A da noroc = A) a saluta; B) a inchina, a ciocni, a ura.
Noroc! = formula de salut sau de urare.
3. Stare sufleteasca sau situatie in care omul se simte fericit; fericire, bine. ♦ Bunastare. – Din limba slava (veche) Naroku.

Varianta definitie 2: Noroc antonim: ghinion, nenoroc, nenorocire

Varianta definitie 3: Noroc s., interjectie
1. substantiv sansa, (invechit si popular) norocire, striste, (invechit) selamet, (familiar) bafta, (rar figurativ) vena. (Lipsit de -; -ul lui a fost acela ca....)
2. substantiv verifica cuvantul: fericire.
3. interjectie ferice!, halal! (- de voi!)
4. substantiv verifica cuvantul: soarta.

Varianta definitie 4: Noroc substantiv neutru, plural noroace

Varianta definitie 5: Noroc -oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ♢ La (sau iNtr-un) - la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ♢ A-i surade cuiva -ocul a-i merge cuiva in viata. A-si iNcerca -ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre -ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si -ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea - a reusi, a avea succes. Joc de - joc (de carti, de zaruri etcetera) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. -! formula de salut. 3) Stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi -ocul. ♢ A fugi de - a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku

Varianta definitie 6: Noroc (noroace), substantiv neutru –
1. Șansa, fericire. –
2. Întimnplare, hazard. – Sl. narokŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 32), conform limba sarba:, cr., pol. narok. – Derivat noroceala (var. norocire), substantiv feminin (soarta, noroc); noroci, verb (a face fericit); norocos, adjectiv (fericit, cu noroc); nenoroc, substantiv neutru (nenorocire); nenoroci, verb (a pierde, a distruge, a ruina; a silui); nenorocos, adjectiv (fara noroc).