Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Noroc

1 * Cuvantul cu diacritice: noróc
Cuvantul fara diacritice: noroc

Definitie: NOROC, (popular) noroace, substantiv neutru 1. Soartă, ursită, destin (favorabil). ♢ Cu sau fără (de) noroc = a) loc. adjectiv și adverb (care este) cu (sau fără) succes; b) loc. adjectiv care exprimă, arată (ne)fericire, (in)succes. ♢ Locutiune adverb La (sau într-un) noroc = la întâmplare, fără a fi sigur de reușită. ♢ Expresie (Popular) La cât mi-a sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă. A-i fi scris în noroc să... = a-i fi sortit să... 2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etcetera; șansă, baftă. ♢ Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare. ♢ Expresie A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse. Noroc că... = bine că..., din fericire... A avea norocul să.... = a se ivi prilejul favorabil pentru... A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva. Unde-i norocul să... = ce bine ar fi să... A da noroc = a) a saluta; b) a închina, a ciocni, a ura. Noroc = formulă de salut sau de urare. 3. Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit; fericire, bine. ♦ Bunăstare. – Din limba slava (veche) naroku.

2 * Cuvantul cu diacritice: noroc
Cuvantul fara diacritice: noroc

Definitie: Noroc antonim: ghinion, nenoroc, nenorocire

3 * Cuvantul cu diacritice: noróc
Cuvantul fara diacritice: noroc

Definitie: NOROC s., interjectie 1. substantiv șansă, (învechit și popular) norocire, striște, (învechit) selamet, (familiar) baftă, (rar figurativ) venă. (Lipsit de -; -ul lui a fost acela ca....) 2. substantiv verifica cuvantul: fericire. 3. interjectie ferice, halal (- de voi) 4. substantiv verifica cuvantul: soartă.

4 * Cuvantul cu diacritice: noróc
Cuvantul fara diacritice: noroc

Definitie: noroc substantiv neutru, plural noroace

5 * Cuvantul cu diacritice: noróc -oáce
Cuvantul fara diacritice: noroc

Definitie: NOROC -oace n. pop. 1) Soartă, destin favorabil. ♢ La (sau într-un) - la întâmplare. 2) Concurs de împrejurări favorabile. ♢ A-i surâde cuiva -ocul a-i merge cuiva în viață. A-și încerca -ocul a întreprinde ceva fără a fi sigur de reușită. Spre -ocul cuiva din fericire. Cum a da târgul și -ocul cum va fi; după împrejurări. A avea - a reuși, a avea succes. Joc de - joc (de cărți, de zaruri etcetera) în care câștigul este întâmplător; joc de ha-zard. - formulă de salut. 3) Stare de satisfacție deplină; fericire. A-și găsi -ocul. ♢ A fugi de - a evita inconștient ceea ce putea să aducă fericire. limba slava (veche) naroku

6 * Cuvantul cu diacritice: noróc noroáce
Cuvantul fara diacritice: noroc

Definitie: noroc (noroace), substantiv neutru – 1. Șansă, fericire. – 2. Întîmnplare, hazard. – Sl. narokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32), conform limba sarba:, cr., pol. narok. – Derivat noroceală (var. norocire), substantiv feminin (soartă, noroc); noroci, verb (a face fericit); norocos, adjectiv (fericit, cu noroc); nenoroc, substantiv neutru (nenorocire); nenoroci, verb (a pierde, a distruge, a ruina; a silui); nenorocos, adjectiv (fără noroc).