Definitie Nucleu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: NuclÉu, nuclee, substantiv neutru
1. (Fiz.) Particula centrala a unui atom alcatuita din protoni si neutroni, purtatoare de sarcini electrice pozitive, in care este concentrata aproape toata masa atomului. ♢ Nucleu cristalin = cristal de dimensiuni foarte mici, care serveste ca centru de depunere in cursul cristalizarii unei solutii sau topituri. (Astron.) Nucleu de cometa = parte a capului unei comete formata dintr-un conglomerat de bucati de gheata si materie solidificata.
Nucleu de galaxie = portiune centrala a unei galaxii, cu aspect compact.
2. (Chim.) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite, care formeaza scheletul moleculelor unei substante si care ramane neschimbat la toti derivatii substantei respective.
3. (Biologie) Element constitutiv al celulei organice, de forma sferica sau ovoidala, situat in plasma, avand o structura proprie si indeplinind functii insemnate in viata celulei. ♦ Grupare de celule nervoase din axul nervos, care constituie centri nervosi sau regiunea de origine a unor nervi.
4. Figurativ Element esential, central al unui lucru, al unei actiuni. ♦ Grup restrans de persoane care actioneaza in mod organizat si in jurul caruia se formeaza sau tinde sa se formeze o grupare mai mare. [Plural si: (m.) nuclei] – Din franceza Nucleus, limba latina Nucleus.

Varianta definitie 2: NuclÉu substantiv verifica cuvantul: esenta, fond, materie.

Varianta definitie 3: NuclÉu substantiv
1. (cuvant ce tine de fizica) (invechit) sambure. (- atomic.)
2. centru, miez. (- al unui corp.)

Varianta definitie 4: Nucleu substantiv neutru (silabe -cleu), art. nucleul; plural nuclee

Varianta definitie 5: NuclÉu -e n. 1) Parte interna centrala a unui lucru; sambure; miez; inima. ♢ - atomic parte centrala a unui atom incarcata cu sarcina electrica pozitiva si reprezentand masa lui esentiala. -ul Pamantului parte centrala a Pamantului. 2) biol.
Corpus aflat in centrul unei celule animale sau vegetale. 3) chim.
Ciclu de atomi caracteristic pentru molecula unui corp, care ramane acelasi la toti derivatii lui. 4) figurat Grup de baza intr-un colectiv, avand idealuri comune. -ul clasei. /<fr. nucleus, limba latina nucleus

Varianta definitie 6: NuclÉu substantiv neutru
1. (Chimie) Ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic si care ramane neschimbat la toti derivatii corpului respectiv. ♦ (Fiz.) Partea centrala a unui atom, care poarta electricitate pozitiva si in care se concentreaza aproape intreaga masa a atomului. ♦ (Biologie) Element central al unei celule, situat in plasma, cu structura proprie si care are functii importante in celula. ♦ (Astr.) Portiune centrala a unei comete, a unei galaxii.
2. (Figurat) Element esential al unui lucru. [Pronume -cleu, plural -ee, (substantiv masculin) -ei. / < franceza nucleus, limba latina nucleus].

Varianta definitie 7: NuclÉu substantiv neutru
1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic si care ramane neschimbat la toti derivatii corpului respectiv.
2. partea centrala, incarcata pozitiv, a unui atom, in care se concentreaza aproape intreaga masa a acestuia.
3. corpuscul globulos din citoplasma, constituent principal al celulei, cu rol in reproducerea si in trasmiterea caracterelor.
4. element central cu functie importanta in propozitie sau in fraza.
5. (astr.) portiune centrala, compacta, a unei comete.
6. (figurativ) element esential al unui lucru. (< franceza nucleus, limba latina nucleus)