Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nucleu

1 * Cuvantul cu diacritice: nucléu
Cuvantul fara diacritice: nucleu

Definitie: NUCLEU, nuclee, substantiv neutru 1. (Fiz.) Particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni și neutroni, purtătoare de sarcini electrice pozitive, în care este concentrată aproape toată masa atomului. ♢ Nucleu cristalin = cristal de dimensiuni foarte mici, care servește ca centru de depunere în cursul cristalizării unei soluții sau topituri. (Astron.) Nucleu de cometă = parte a capului unei comete formată dintr-un conglomerat de bucăți de gheață și materie solidificată. Nucleu de galaxie = porțiune centrală a unei galaxii, cu aspect compact. 2. (Chim.) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite, care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective. 3. (Biologie) Element constitutiv al celulei organice, de formă sferică sau ovoidală, situat în plasmă, având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei. ♦ Grupare de celule nervoase din axul nervos, care constituie centri nervoși sau regiunea de origine a unor nervi. 4. Figurativ Element esențial, central al unui lucru, al unei acțiuni. ♦ Grup restrâns de persoane care acționează în mod organizat și în jurul căruia se formează sau tinde să se formeze o grupare mai mare. [Plural și: (m.) nuclei] – Din franceza nucleus, limba latina nucleus.

2 * Cuvantul cu diacritice: nucléu
Cuvantul fara diacritice: nucleu

Definitie: NUCLEU substantiv verifica cuvantul: esență, fond, materie.

3 * Cuvantul cu diacritice: nucléu
Cuvantul fara diacritice: nucleu

Definitie: NUCLEU substantiv 1. (cuvant ce tine de fizica) (învechit) sâmbure. (- atomic.) 2. centru, miez. (- al unui corp.)

4 * Cuvantul cu diacritice: nucléu
Cuvantul fara diacritice: nucleu

Definitie: nucleu substantiv neutru (silabe -cleu), art. nucleul; plural nuclee

5 * Cuvantul cu diacritice: nucléu -e
Cuvantul fara diacritice: nucleu

Definitie: NUCLEU -e n. 1) Parte internă centrală a unui lucru; sâmbure; miez; inimă. ♢ - atomic parte centrală a unui atom încărcată cu sarcină electrică pozitivă și reprezentând masa lui esențială. -ul Pământului parte centrală a Pământului. 2) biol. Corpus aflat în centrul unei celule animale sau vegetale. 3) chim. Ciclu de atomi caracteristic pentru molecula unui corp, care rămâne același la toți derivații lui. 4) figurat Grup de bază într-un colectiv, având idealuri comune. -ul clasei. franceza nucleus, limba latina nucleus

6 * Cuvantul cu diacritice: nucléu
Cuvantul fara diacritice: nucleu

Definitie: NUCLEU substantiv neutru 1. (Chimie) Ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv. ♦ (Fiz.) Partea centrală a unui atom, care poartă electricitate pozitivă și în care se concentrează aproape întreaga masă a atomului. ♦ (Biologie) Element central al unei celule, situat în plasmă, cu structură proprie și care are funcții importante în celulă. ♦ (Astr.) Porțiune centrală a unei comete, a unei galaxii. 2. (Figurat) Element esențial al unui lucru. [Pronume -cleu, plural -ee, (substantiv masculin) -ei. / < franceza nucleus, limba latina nucleus].

7 * Cuvantul cu diacritice: nucléu
Cuvantul fara diacritice: nucleu

Definitie: NUCLEU substantiv neutru 1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv. 2. partea centrală, încărcată pozitiv, a unui atom, în care se concentrează aproape întreaga masă a acestuia. 3. corpuscul globulos din citoplasmă, constituent principal al celulei, cu rol în reproducerea și în trasmiterea caracterelor. 4. element central cu funcție importantă în propoziție sau în frază. 5. (astr.) porțiune centrală, compactă, a unei comete. 6. (figurativ) element esențial al unui lucru. (< franceza nucleus, limba latina nucleus)