Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nun -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: nun -ă
Cuvantul fara diacritice: nun

Definitie: NUN, -Ă, nuni, -e, substantiv masculin și feminin: Nume dat, în ziua căsătoriei, fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă și care sunt solicitate să îndeplinească obligațiile cerute de ritualul creștin; (la plural) bărbatul și femeia care îndeplinesc aceste forme; naș. – Limba Latina nonnus.

2 * Cuvantul cu diacritice: nun
Cuvantul fara diacritice: nun

Definitie: NUN substantiv naș. (A fost - la cununia lor.)

3 * Cuvantul cu diacritice: nun
Cuvantul fara diacritice: nun

Definitie: nun substantiv masculin, plural nuni

4 * Cuvantul cu diacritice: nun -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: nun

Definitie: NUN -ă (-i, -e) m. și f. Persoană care însoțește mirii în ziua oficierii căsătoriei, având anumite atribuții; nănaș de cununie. - mare. limba latina nonnus

5 * Cuvantul cu diacritice: nun núni
Cuvantul fara diacritice: nun

Definitie: nun (nuni), substantiv masculin – Naș de nuntă. – Mr., megl. nun. Limba Latina nonnus (Pușcariu 1207; Meyer-Lubke, Mitt. Wien, 5; REW 5817), conform limba albaneza nun (Philippide, II, 649), limba neogreaca: νουνός „naș”, verifica cuvantul: sard. nonnu „naș” (Atzori 246), apul. nunnu „naș”, limba italiana nonno „bunic”. Derivat din limba neogreaca: (Cihac, II, 679; Roesler 573) e mai puțin probabilă. Derivat nună, substantiv feminin (nașă de nuntă); nunească, substantiv feminin (dans tipic de nuntă); nunaș, substantiv masculin (Trans., Banat, naș de nuntă); nănaș, substantiv masculin (naș de nuntă), alterare a cuvîntului anterior; naș, substantiv masculin (persoană care cunună sau botează); abreviere a cuvîntului anterior (Pușcariu, 1207; Pușcariu, Donum natalicium Schrijver, Utrech 1929, 432; împotrivă Densusianu, GS, V, 186, dar fără argumente convingătoare); nașe, substantiv feminin (soția nașului; femeie care cunună sau botează); nășească, substantiv feminin (dans); năși, verb (a fi naș sau nașă); nășit, substantiv neutru (actul de a fi naș(ă)). Naș circulă în Vechiul Regat, restul preferă forma nănaș (ALR, I, 216). – Din rom. provine mag. nanas (Edelspacher 20); rut. nanaško (Candrea, Elemente, 408); bulgara nunko (Capidan, Raporturile, 233).