Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nărui

1 * Cuvantul cu diacritice: năruí
Cuvantul fara diacritice: narui

Definitie: NĂRUI, narui, verb IV. Reflexiv și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Reflexiv (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; prin extensiune a muri (prăbușindu-se). – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: năruí
Cuvantul fara diacritice: narui

Definitie: NĂRUI verb 1. verifica cuvantul: dărâma. 2. verifica cuvantul: prăbuși.

3 * Cuvantul cu diacritice: năruí
Cuvantul fara diacritice: narui

Definitie: nărui verb, indicativ și conjunctie: prezent 1 și 2 singular nărui, 3 singular și plural năruie, imperfect 3 singular năruia

4 * Cuvantul cu diacritice: a năruí năruiésc
Cuvantul fara diacritice: narui

Definitie: A NĂRUI năruiesc tranzitiv A face să se năruiască. /Origine necunoscuta

5 * Cuvantul cu diacritice: a se năruí mă -iésc
Cuvantul fara diacritice: narui

Definitie: A SE NĂRUI mă -iesc intranz. 1) (de-spre maluri, povârnișuri etcetera) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se surpa; a se ponorî; a se dărâma. 2) și figurativ A se răsturna la pământ (din cauza pierderii punctului de sprijin); a se surpa. /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: năruí -uésc năruít
Cuvantul fara diacritice: narui

Definitie: nărui (-uesc, năruit), verb – 1. A cădea, a se prăbuși. – 2. A se ruina. Origine suspectă. Pare să fie în loc de noroi „a se umple de noroi”, caz în care sensul primitiv ar fi cel de „a egala”, conform megl. muruies „a nivela solul pardosit”. Conform: și fraze ca au murit mulți oameni, cît nu-i puteau îngropa, și-i aruncau prin gropi de-i năruiau (Neculce) sau năruiau munții în mînă de-i făcea țărînă (Creangă), unde sensurile glosate mai sus nu par să se potrivească (în primul ex. se poate înțelege „a nivela” sau „a acoperi cu pămînt”, iar în al doilea, „a fărîmița”). Derivat din limba slava (veche) rinati „a împinge” (Cihac, II, 305), din limba slava (veche) nyrąti „a se scufunda” (Scriban) sau din limba latina ruere (Tiktin) nu pare posibilă. – Derivat năruială, substantiv feminin (prăbușire a unui zid); năruitură, substantiv feminin (ruină).