Definitie Nărui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: NĂRUi, nắrui, verb IV.
Reflexiv si tranz.
A (se) darama, a (se) surpa, a (se) prabusi; spec. a (se) ruina. ♦ Reflexiv (Despre fiinte) A se prabusi cu toata greutatea corpului; prin extensiune a muri (prabusindu-se). – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: NĂRUi verb
1. verifica cuvantul: darama.
2. verifica cuvantul: prabusi.

Varianta definitie 3: Narui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular narui, 3 singular si plural naruie, imperfect 3 singular naruia

Varianta definitie 4: A NĂRUi naruiesc tranzitiv A face sa se naruiasca. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 5: A SE NĂRUi ma -iesc intranz. 1) (de-spre maluri, povarnisuri etcetera) A se desprinde de masiv, alunecand la vale; a se surpa; a se ponori; a se darama. 2) si figurativ A se rasturna la pamant (din cauza pierderii punctului de sprijin); a se surpa. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Narui (-uesc, naruit), verb –
1. A cadea, a se prabusi. –
2. A se ruina.
Origine suspecta.
Pare sa fie in loc de noroi „a se umple de noroi”, caz in care sensul primitiv ar fi cel de „a egala”, conform megl. muruies „a nivela solul pardosit”.
Conform: si fraze ca au murit multi oameni, cit nu-i puteau ingropa, si-i aruncau prin gropi de-i naruiau (Neculce) sau naruiau muntii in mina de-i facea tarina (Creanga), unde sensurile glosate mai sus nu par sa se potriveasca (in primul ex. se poate intelege „a nivela” sau „a acoperi cu pamint”, iar in al doilea, „a farimita”).
Derivat din limba slava (veche) rinati „a impinge” (Cihac, II, 305), din limba slava (veche) nyrąti „a se scufunda” (Scriban) sau din limba latina ruere (Tiktin) nu pare posibila. – Derivat naruiala, substantiv feminin (prabusire a unui zid); naruitura, substantiv feminin (ruina).