Definitie Năvăli - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: NĂVĂLi, navalesc, verb IV.
Intranzitiv
1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intentii agresive, dusmanoase, criminale etcetera ♦ Prin specializare: A se repezi asupra dusmanului sau asupra unui loc detinut de acesta.
2. A se repezi, a se napusti undeva, spre ceva, a fugi in graba la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a iesi in graba (si pe neasteptate, in neoranduiala ori in mare cantitate).
3. A reveni in mare graba si in mare numar undeva, la cineva; a se ingramadi, a se imbulzi, a se inghesui. ♦ (Despre sange) A se strange in cantitate mare (intr-un organ sau intr-o parte a corpului). – Din limba slava (veche) Navaljati.

Varianta definitie 2: NĂVĂLi verb
1. verifica cuvantul: napusti.
2. a veni, (popular) a da. (Stai putin ca doar nu - barbarii!)
3. verifica cuvantul: imbulzi.
4. a erupe, a irupe, a izbucni, a rabufni, a tasni, (regional) a nasadi, (prin Olt. si Banat) a bui, (Transilvania) a bujdi, (prin Olt.) a busni, (Transilvania si Mold.) a buti. (Petrolul - din pamant.)

Varianta definitie 3: Navali verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural navalesc, imperfect 3 singular navalea; conjunctie: prezent 3 singular si plural navaleasca

Varianta definitie 4: A NĂVĂLi -esc
1. intranzitiv 1) A da navala; a intra in numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabari; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etcetera) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate in mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi in mare graba si in neoranduiala. 6) (despre sange) A curge cu putere si in cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului).
2. tranzitiv 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. - cu intrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati

Varianta definitie 5: Navali (navalesc, navalit), verb –
1. A invada, a intra. –
2. A se repezi, a asalta. – Mr. navalire „a cobori”.
Sl. navaljati „a tiri” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 398; Cihac, II, 443), conform val si bulgara navalen „atirnat”, bulgara navališu „a aduna”, limba rusa navalitĭ „a ingramadi”. – Derivat naval, substantiv neutru (rar, avalansa); navala, substantiv feminin (invazie; atac, asalt; adverb , repede); navalitor, adjectiv (agresor); navalnic, adjectiv (impetuos, irezistibil; substantiv masculin plante, Scolopendrium vulgare, Polystichum filix mas, Pteridium aquilinum), cu sufix -nic (dupa Conev 43, din bulgara navalinče; dupa Cihac, se cheama asa pentru ca i se atribuie in popor puterea de a face sa alerge pretendentii dupa tinerele care poarta cu ele aceasta planta).