Definitie O - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: O1 substantiv masculin invar.
A optsprezecea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (vocala cu deschidere (4) mijlocie, rotunjita (2), din seria posterioara).

Varianta definitie 2: O2 interjectie
1. Exclamatie (emfatica) folosita in invocatii si in apostrofe.
2. Exclamatie care exprima diverse stari emotive: mirare, admiratie, multumire, dorinta, mahnire etcetera
3. Exclamatie care preceda si intareste o afirmatie, o constatare. – Onomatopee.

Varianta definitie 3: O3 art. nehot.
Verifica cuvantul: Un.

Varianta definitie 4: O4 numeral cardinal Verifica cuvantul: Unu.

Varianta definitie 5: O5 adjectiv nehot.
Verifica cuvantul: Un2.

Varianta definitie 6: O interjectie verifica cuvantul: of.

Varianta definitie 7: O, o substantiv masculin invar.

Varianta definitie 8: O interjectie

Varianta definitie 9: O interj. 1) (se foloseste, prelungit, pentru a exprima mirare, bucurie, intristare, surprindere, revolta, nemultumire etcetera). 2) (se foloseste in invocatii si apostrofare, sporindu-le intensitatea). /Onomat.

Varianta definitie 10: O interjectie – Oh! – Mr. ua.
Creatie expresiva, conform of.
Secolul XVII, intarit in limba moderna de franceza oh.
Derivat din limba slava (veche) (Tiktin) nu e probabila.
Conform: R. Carstensen, Die Interj. im Rom., Tübingen 1936, 28-

Varianta definitie 11: O pronume – Acuzativul sing. al pronume pers. f., forma atona.
Limba Latina illam, conform ea.
Probabil la origine se distinge de o, pronume neutru (ace(a)st(a), acela), cu care astazi se confunda complet (conform prin mari furtuni trecut-ai, o stiu, Alecsandri; fara sa mi-o ceara nimeni, Camil Petrescu) si care pare sa provina din limba latina hoc, conform poitev. o (elle etait belle, elle o savait, cintec popular din Parthenay).
Dupa Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 461, acest pronume ar fi de origine dacica.
Derivat din limba latina ullam (Cretu, R. pentru Istorie, VI, 72-88), nu e probabila.