Oaie
Definitie, sens si explicatie
1Oaie, oi, substantiv feminin
1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ♢ Expresie Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine.
A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat.
A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti.
A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa.
A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1).
2. (În limbajul bisericesc; mai ales la plural) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pronuntat: oa-ie] – Limba Latina Ovis.
1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ♢ Expresie Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine.
A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat.
A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti.
A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa.
A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1).
2. (În limbajul bisericesc; mai ales la plural) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pronuntat: oa-ie] – Limba Latina Ovis.
2Oaie substantiv (Zool.; Ovis aries) (Transilvania si Banat) pacuina, (invechit) mariala.
3Oaie substantiv feminin, art. oaia, g.-d. art. oii; plural oi
4Oaie oi f. 1) Mamifer rumegator domestic, crescut pentru lana, lapte si carne. ♢ Ca oile buluc; in dezordine. Siret (sau Destept) Ca oaia naiv, prost. 2) Femela matura a acestui animal. 3) fig. depr.
Om marginit. 4) mai ales la plural (in limbajul bisericesc) Om credincios in raport cu preotul. [G.-d. Oii] /<lat. ovis
Om marginit. 4) mai ales la plural (in limbajul bisericesc) Om credincios in raport cu preotul. [G.-d. Oii] /<lat. ovis
5Oaie (oi), substantiv feminin –
1. Mioara (Ovis aries). –
2. Membru al turmei de credinciosi. – Mr. oae, megl. oaia, istr. oie.
Limba Latina ǒvem (Puscariu 1211; Candrea-dens., 1265; Rew 6127).
S-a pastrat numai in rom. (Rosetti, I, 169), fiind eliminat in alte idiomuri rom. din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, in Abh.
Akad., Berlin, X, 1918).
Fonetismul pare corect; explicatia prin intermediul unui sing. reconstituit dupa plural in loc de *oaua (Densusianu, Hlr., 30; Byck-graur 22) nu este exacta.
Derivat oier (mr. uear), substantiv masculin (cioban), pe care Pascu, I, 134 il deriva din limba latina *oviārius; oierie, substantiv feminin (tirla, stina); oaie-seaca, substantiv feminin (taxa introdusa de domnitorul Alexandru, in 1573); oierit, substantiv neutru (impozit pe pasunat, de 3 parale si de 6 bani, incepind din 1748 pentru fiecare oaie; suprimat de boieri in 1741, restabilit in 1748, micsorat la o treime, de clasa boiereasca in 1775); oiesc, adjectiv (de oaie, ovin); oieste, adverb (ca oile); oiesea, substantiv feminin (varietate de urzica, Urtica urens); oita, substantiv feminin (cintezoi, Fringilla montifringilla, anemona, Anemone silvestris); oina, substantiv feminin (carne de berbec), cuvint folosit numai de Cantemir, din limba latina ǒvῑna (Rew 6126), conform mr. uin „lapte de oaie”.
1. Mioara (Ovis aries). –
2. Membru al turmei de credinciosi. – Mr. oae, megl. oaia, istr. oie.
Limba Latina ǒvem (Puscariu 1211; Candrea-dens., 1265; Rew 6127).
S-a pastrat numai in rom. (Rosetti, I, 169), fiind eliminat in alte idiomuri rom. din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, in Abh.
Akad., Berlin, X, 1918).
Fonetismul pare corect; explicatia prin intermediul unui sing. reconstituit dupa plural in loc de *oaua (Densusianu, Hlr., 30; Byck-graur 22) nu este exacta.
Derivat oier (mr. uear), substantiv masculin (cioban), pe care Pascu, I, 134 il deriva din limba latina *oviārius; oierie, substantiv feminin (tirla, stina); oaie-seaca, substantiv feminin (taxa introdusa de domnitorul Alexandru, in 1573); oierit, substantiv neutru (impozit pe pasunat, de 3 parale si de 6 bani, incepind din 1748 pentru fiecare oaie; suprimat de boieri in 1741, restabilit in 1748, micsorat la o treime, de clasa boiereasca in 1775); oiesc, adjectiv (de oaie, ovin); oieste, adverb (ca oile); oiesea, substantiv feminin (varietate de urzica, Urtica urens); oita, substantiv feminin (cintezoi, Fringilla montifringilla, anemona, Anemone silvestris); oina, substantiv feminin (carne de berbec), cuvint folosit numai de Cantemir, din limba latina ǒvῑna (Rew 6126), conform mr. uin „lapte de oaie”.