Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Oaie

1 * Cuvantul cu diacritice: oáie
Cuvantul fara diacritice: oaie

Definitie: OAIE, oi, substantiv feminin 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ♢ Expresie Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la plural) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pronuntat: oa-ie] – Limba Latina ovis.

2 * Cuvantul cu diacritice: oáie
Cuvantul fara diacritice: oaie

Definitie: OAIE substantiv (ZOOL.; Ovis aries) (Transilvania și Banat) păcuină, (învechit) marială.

3 * Cuvantul cu diacritice: oáie
Cuvantul fara diacritice: oaie

Definitie: oaie substantiv feminin, art. oaia, g.-d. art. oii; plural oi

4 * Cuvantul cu diacritice: oáie oi
Cuvantul fara diacritice: oaie

Definitie: OAIE oi f. 1) Mamifer rumegător domestic, crescut pentru lână, lapte și carne. ♢ Ca oile buluc; în dezordine. Șiret (sau deștept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matură a acestui animal. 3) fig. depr. Om mărginit. 4) mai ales la plural (în limbajul bisericesc) Om credincios în raport cu preotul. [G.-D. oii] lat. ovis

5 * Cuvantul cu diacritice: oáie ói
Cuvantul fara diacritice: oaie

Definitie: oaie (oi), substantiv feminin – 1. Mioară (Ovis aries). – 2. Membru al turmei de credincioși. – Mr. oae, megl. oaiă, istr. oie. Limba Latina ǒvem (Pușcariu 1211; Candrea-Dens., 1265; REW 6127). S-a păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169), fiind eliminat în alte idiomuri rom. din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, în Abh. Akad., Berlin, X, 1918). Fonetismul pare corect; explicația prin intermediul unui sing. reconstituit după plural în loc de oauă (Densusianu, Hlr., 30; Byck-Graur 22) nu este exactă. Derivat oier (mr. uear), substantiv masculin (cioban), pe care Pascu, I, 134 îl derivă din limba latina oviārius; oierie, substantiv feminin (tîrlă, stînă); oaie-seacă, substantiv feminin (taxă introdusă de domnitorul Alexandru, în 1573); oierit, substantiv neutru (impozit pe pășunat, de 3 parale și de 6 bani, începînd din 1748 pentru fiecare oaie; suprimat de boieri în 1741, restabilit în 1748, micșorat la o treime, de clasa boierească în 1775); oiesc, adjectiv (de oaie, ovin); oiește, adverb (ca oile); oieșea, substantiv feminin (varietate de urzică, Urtica urens); oiță, substantiv feminin (cintezoi, Fringilla montifringilla, anemonă, Anemone silvestris); oină, substantiv feminin (carne de berbec), cuvînt folosit numai de Cantemir, din limba latina ǒvῑna (REW 6126), conform mr. uin „lapte de oaie”.