Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Oare

1 * Cuvantul cu diacritice: oáre
Cuvantul fara diacritice: oare

Definitie: OARE adverb interog. (De obicei întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziții) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă? – Limba Latina volet. Conform: limba albaneza v a l l ë.

2 * Cuvantul cu diacritice: oáre
Cuvantul fara diacritice: oare

Definitie: OARE conjunctie: verifica cuvantul: fie, ori, sau.

3 * Cuvantul cu diacritice: oáre
Cuvantul fara diacritice: oare

Definitie: OARE adverb (interogativ) 1. poate?, (astăzi rar) au?, (învechit și popular) ori?, (regional) doar? (- nu ți-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, păi? (- așa să fie?)

4 * Cuvantul cu diacritice: oáre
Cuvantul fara diacritice: oare

Definitie: oare adverb

5 * Cuvantul cu diacritice: oáre
Cuvantul fara diacritice: oare

Definitie: OARE adverb (atribuie celor spuse valoare interogativă sau dubitativă): - așa să fie? Se poate -? limba latina volet

6 * Cuvantul cu diacritice: oáre
Cuvantul fara diacritice: oare

Definitie: oare adverb – Servește pentru a întări interogația: atunci, așadar, deci. – Varianta ori. Mr. ori. Limba Latina volet, formă populară în loc de vult „vrea” (Tiktin, Scriban). Derivat din oară „dată” (Candrea) e mai dificil semantic. – Varianta ori, identică semantic în interogație, se preferă acum în alternanță ori... ori (sau... sau) și se pare să se nuanțeze diferit în compunere. Comp. doară (var. doar, familiar dor), adverb (atunci, deci, servește pentru a întări interogația; poate, întîmplător; măcar, cel puțin; posibil; numai; la urma urmei), în loc de de oare (după Cihac, I, 183; Candrea-Dens., 1270 și Candrea, din limba latina de hora; după Philippide, Principii, 93, din limba latina dolet; după Procopovici, Dacor., III, 629-42, în loc de a doua oară; după Scriban, din limba latina devolet; oarecine, pronume indef. (o persoană nedeterminată); oricine, pronume indef. (cineva); orișicine, pronume indef. (cineva); oarece, pronume indef. (un anumit lucru); ori(și)ce, pronume indef. (un lucru oarecare); oarecare (var. ori(și)care), adjectiv indef. (cineva); oarecînd, adverb (într-un timp nedeterminat, odată); ori(și)cînd, adverb (în orice moment, totdeauna); oarecît, adjectiv (o anumită cantitate); ori(și)cît, adjectiv (orice cantitate); oarecum, adverb (într-un anumit fel); ori(și)cum, adverb (de orice fel); oareunde, adverb (într-o anumită parte); ori(și)unde, adverb (în orice loc). Nuanțele indicate nu sînt perfect delimitate; oareși- este ceva mai rar decît oriși-. Pentru comp. conform limba latina -vult, sp. quiera, limba slava (veche) ašte. Din rom. provine iud. sp. or „sau” (Wagner 75) și rut. vare (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 408).