Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Obicei

1 * Cuvantul cu diacritice: obicéi
Cuvantul fara diacritice: obicei

Definitie: OBICEI, obiceiuri, substantiv neutru 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț. ♢ Locutiune adverb De obicei = de regulă, în mod obișnuit, în genere. ♢ Locutiune verb A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obișnui. 2. Deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbrăca, rânduială, uz etcetera comune unui popor sau unei comunități omenești; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială. 3. (Înv.) Lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție; cutumă. ♢ Obiceiul pământului = denumire specifică dată cutumei în țările românești în timpul orânduirii feudale. [Plural și: obiceie] – Din bulgara običaj.

2 * Cuvantul cu diacritice: obicéi
Cuvantul fara diacritice: obicei

Definitie: OBICEI substantiv verifica cuvantul: bir, dare, impozit.

3 * Cuvantul cu diacritice: obicéi
Cuvantul fara diacritice: obicei

Definitie: OBICEI substantiv 1. verifica cuvantul: fire. 2. deprindere, obișnuință, (livresc) habitudine, (învechit și popular) nărav, (popular) învăț, treabă, (învechit și reg.) nacafa, (prin Olt.) săbaș, (învechit) învățătură, obicină. (Conform - ului a plecat la plimbare.) 3. verifica cuvantul: tabiet. 4. (la plural) verifica cuvantul: comportare. 5. verifica cuvantul: datină. 6. verifica cuvantul: cutumă. 7. verifica cuvantul: uzanță.

4 * Cuvantul cu diacritice: obicéi
Cuvantul fara diacritice: obicei

Definitie: obicei substantiv neutru, plural obiceiuri

5 * Cuvantul cu diacritice: obicéi ĩuri
Cuvantul fara diacritice: obicei

Definitie: OBICEI ĩuri n. 1) Însușire dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică; obișnuință; deprindere. ♢ A avea - (sau - iul) a obișnui. 2) Lege nescrisă, consfințită de tradiție, care este proprie unui popor sau unei comunități de oameni; datină; cutumă. ♢ Câte bordeie, atâtea - ie fiecare cu tradițiile sale. De - în mod obișnuit; de regulă. Ca de - ca întotdeauna. /

6 * Cuvantul cu diacritice: obicéi obicéiuri
Cuvantul fara diacritice: obicei

Definitie: obicei (obiceiuri), substantiv neutru – 1. Uz, practică, stil. – 2. (Înv.) Tradiție, obiceiul pămîntului. – 3. (Înv.) Privilegiu. – 4. (Înv.) Contribuție, impozit. – Varianta ob(l)icer(iu). Sl. obyčaj, din učiti „a învăța”, conform ucenic, năuc (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 219), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. običaj. Varianta, rare, arată o încrucișare cu oblici (Tiktin). – Derivat obiceinic, adjectiv (învechit, uzual, de stil); obicină, substantiv feminin (învechit, obicei), din limba slava (veche) obyčinu „obișnuit”, secolul XVII; obicinui (azi redus la obișnui), verb (a se deprinde, a se familiariza; a avea obiceiul; a practica); obicinuelnic, adjectiv (învechit, obișnuit, uzual); obicinuință (var. modernă obișnuință), substantiv feminin (obicei, uz, uzanță; familiaritate); obicinuit (var. obișnuit), adjectiv (uzual); obicinit, adjectiv (învechit, obișnuit); neobișnuit, adjectiv (insolit); desobișnui, verb (a se dezvăța).