Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Obiect

1 * Cuvantul cu diacritice: obiéct
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: OBIECT, obiecte, substantiv neutru 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare. ♢ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra cărora acționează omul în cadrul procesului de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului. ♢ Locutiune adjectiv și adverb La obiect = (despre discursuri, expuneri etcetera) în temă, fără divagații inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simțurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gândirea noastră. ♦ Conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie. 4. Scop, țintă, țel; obiectiv. 5. (Gram.; în sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din limba latina obiectum, limba germana Objekt.

2 * Cuvantul cu diacritice: obiéct
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: OBIECT substantiv verifica cuvantul: cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei.

3 * Cuvantul cu diacritice: obiéct
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: OBIECT substantiv 1. verifica cuvantul: lucru. 2. disciplină, materie, (învechit) învățătură, matimă. (- de învățământ.) 3. verifica cuvantul: scop. 4. verifica cuvantul: complement.

4 * Cuvantul cu diacritice: obiéct
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: obiect substantiv neutru (silabe -bieci; mf. ob-), plural obiecte

5 * Cuvantul cu diacritice: obiéct -e
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: OBIECT -e n. 1) Corp solid, cunoscut direct cu ajutorul simțului. 2) Bun material rezultat din procesul muncii. - de consum. - de uz casnic. 3) Materie asupra căreia este orientată activitatea spirituală sau artistică. - de cercetare. - de descriere. 4) Ființă sau lucru pentru care cineva manifestă un sentiment. - de admirație. 5) Disciplină de studiu într-o instituție de învățământ. 6) filoz. Corp sau fenomen existent în realitate, în afara subiec-tului și independent de conștiința acestuia. 7) lingv. Parte de propoziție care indică asupra cui este orientată acțiunea verbului; comple-ment. [Silabe o-biect] limba latina obiectum, limba germana Objekt

6 * Cuvantul cu diacritice: obiéct
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: OBIECT substantiv neutru 1. Lucru; tot ceea ce poate fi perceput prin simțuri; (prin specializare) tot ceea ce se înfățișează vederii. 2. Tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului. ♦ Tot ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline; disciplină de studiu. 3. Țintă, scop, țel. 4. Complement (direct sau indirect). [Pronume o-biect. / < limba latina obiectum, conform franceza objet].

7 * Cuvantul cu diacritice: !obiéct
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: obiect (-biect) substantiv neutru, plural obiecte

8 * Cuvantul cu diacritice: obiéct
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: OBIECT substantiv neutru 1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simțuri. - de inventar = mijloc de muncă de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei întreprinderi. 2. (ec.) - ul muncii = lucru asupra căruia acționează omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale. 3. tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului; ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline. 4. (filozofie) realitatea exterioară subiectului (1); (prin specializare) ceea ce este dat în cunoaștere, conținutul obiectiv al cunoștințelor subiectului. 5. (figurativ) țintă, scop, țel. 6. complement (direct sau indirect). (< limba latina obiectum, limba germana Objekt)

9 * Cuvantul cu diacritice: obiéct obiécte
Cuvantul fara diacritice: obiect

Definitie: obiect (obiecte), substantiv neutru – Lucru. Limba Latina obiectum (secolul XIX). – Derivat (din franceza) obiecta, verb; obiectiv, substantiv neutru; obiectiva, verb; obiectivitate, substantiv feminin; obiecți(un)e, substantiv feminin