Oblici
Definitie, sens si explicatie
1Oblici, oblicesc, verb Iv. (Înv. si popular)
1. Tranzitiv A dibui, a descoperi, a gasi.
2. Tranzitiv si instranzitiv A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din limba slava (veche) Obličiti.
1. Tranzitiv A dibui, a descoperi, a gasi.
2. Tranzitiv si instranzitiv A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din limba slava (veche) Obličiti.
2Oblici verb verifica cuvantul: afla, auzi, bate, condamna, descoperi, gasi, osandi, pedepsi, sti.
3Oblici verb (silabe -bli-), indicativ prezent 1 singular si 3 plural oblicesc, imperfect 3 singular oblicea; conjunctie: prezent 3 singular si plural obliceasca
4A oblici -esc tranzitiv cuvant invechit 1) A gasi dupa multa cautare; a dibui. 2) A prinde de veste; a afla. [Silabe -bli-] /<sl. oblititi
5Oblici (a -) (a dibui, a afla) (invechit, popular) (o-bli-) verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural oblicesc, imperfect 3 singular oblicea; conjunctie: prezent 3 sa obliceasca
6Oblici (oblicesc, oblicit), verb –
1. A manifesta. –
2. A descoperi, a revela. –
3. A se informa, a-si da seama, a se impune. –
4. (Mold., Trans.) A adulmeca, a urmari, a cerceta.
Sl. obličiti „a manifesta” (Miklosich, Slaw.
Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 469; Tiktin).
Secolul Xvi, cuvant invechit, in afara de ultimul sens. – Derivat oblicitor, substantiv masculin (invechit, denuntator).
1. A manifesta. –
2. A descoperi, a revela. –
3. A se informa, a-si da seama, a se impune. –
4. (Mold., Trans.) A adulmeca, a urmari, a cerceta.
Sl. obličiti „a manifesta” (Miklosich, Slaw.
Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 469; Tiktin).
Secolul Xvi, cuvant invechit, in afara de ultimul sens. – Derivat oblicitor, substantiv masculin (invechit, denuntator).