Oblanc
Definitie, sens si explicatie
1Oblấnc, oblancuri, substantiv neutru Partea de dinainte a seii, mai ridicata si incovoiata. – Din limba slava (veche) Oblonkŭ.
2Oblanc substantiv neutru (silabe -blanc), plural oblancuri
3Oblânc -uri n.
Partea din fata, putin mai ridicata, a seii. [Silabe O-blanc] /<sl. oblonku
Partea din fata, putin mai ridicata, a seii. [Silabe O-blanc] /<sl. oblonku