Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Obraz

1 * Cuvantul cu diacritice: obráz
Cuvantul fara diacritice: obraz

Definitie: OBRAZ, (1) obraji, substantiv masculin, (2, 3, 4) obraze, substantiv neutru 1. Substantiv masculin Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței; pielea care acoperă aceste părți. ♢ Expresie Să-ți fie rușine obrazului sau să-ți fie în obraz, se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine, a se rușina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț. (A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios. A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Obrazul subțire cu cheltuială se ține = pentru a putea face față unor pretenții mari trebuie să dispui de mijloace corespunzătoare. 2. Substantiv neutru: Partea anterioară a capului omenesc; față, figură, chip. ♢ Expresie A ieși (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înșeli (pe cineva) în chip grosolan. A-și scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfățișa la cineva. A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală? A (nu) (mai) avea obraz (să...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (să...). ♦ Figurativ Valoare morală a unei persoane; cinste, reputație; renume; demnitate. 3. Substantiv neutru: (Înv.; adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Obraz subțire = persoană fină, pretențioasă, care trăiește în lux. 4. Substantiv neutru: (Înv.; de obicei la singular) Rang, condiție, stare socială. [Plural și: (2, 3) obrazuri] – Din limba slava (veche) obrazŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: obráz
Cuvantul fara diacritice: obraz

Definitie: OBRAZ substantiv verifica cuvantul: chip, condiție, față, figură, individ, ins, om, persoană, personaj, portret, poziție, situație, stare.

3 * Cuvantul cu diacritice: obráz
Cuvantul fara diacritice: obraz

Definitie: OBRAZ substantiv 1. față. (S-a înroșit la -.) 2. verifica cuvantul: față. 3. față, ochi (plural). (Se spală pe -.) 4. verifica cuvantul: fizionomie.

4 * Cuvantul cu diacritice: obráz
Cuvantul fara diacritice: obraz

Definitie: obraz (parte a feței) substantiv masculin (silabe -braz), plural obraji

5 * Cuvantul cu diacritice: obráz
Cuvantul fara diacritice: obraz

Definitie: obraz (față, persoană, rang) substantiv neutru (silabe -braz), plural obraze

6 * Cuvantul cu diacritice: obráz -e
Cuvantul fara diacritice: obraz

Definitie: OBRAZ² -e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; față. ♢ A(-și) scoate -ul în lume a ieși în public. 2) figurat Prestigiu al unei persoane; autoritate. ♢ -ul subțire cu chel-tuială se ține pretențiile de lux cer cheltuială. 3) Poziție socială; funcție. ♢ A fi (sau a nu fi) de -ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A căuta cuiva la - a ține seama de condiția cuiva. [Silabe o-braz] limba slava (veche) obrazu

7 * Cuvantul cu diacritice: obráz -ji
Cuvantul fara diacritice: obraz

Definitie: OBRAZ¹ -ji m. Fiecare dintre cele două părți laterale care formează fața. ♢ A avea - subțire a fi fin, sensibil. A fi gros de - a fi nesimțit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva -zul de rușine a se simți extrem de jenat. (A fi) fără (de) - (a fi) lipsit de rușine; obraznic. A-și pune -zul (pentru) cineva a răspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în - a reproba purtarea cuiva fățiș. A trage cu -zul a păți o rușine. A (mai) avea încă - a (mai) îndrăzni; a cuteza. Cu ce -? Cum de mai îndrăznește? [Silabe o-braz] limba slava (veche) obrazu

8 * Cuvantul cu diacritice: obráz obráji
Cuvantul fara diacritice: obraz

Definitie: obraz (obraji), substantiv masculin – 1. Individ, persoană. – 2. Față, figură. – 3. Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței. – 4. Rang, categorie. – 5. Importanță, considerație, influență. – 6. Îndrăzneală, cutezanță, vioiciune. – 7. Aplomb, nerușire, impertinență. – Varianta (1, plural) obraze. Megl. ubraz. Sl. obrazu (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), conform bulgara, limba sarba:, cr. obraz. De uz general (ALR, I, 22). – Derivat obrază, substantiv feminin (ochelari de cal); obrăzar, substantiv neutru (mască; văl cu care se acoperă fața morților); obraznic, adjectiv (insolent, impertinent, nerușinat), cu sufix -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din limba slava (veche) obraziniku (Graur, Rom., LIII, 384); obrăznici, verb (a certa, a dojeni; reflexiv, a se face obraznic); obrăznicie, substantiv feminin (insolență, aroganță, impertinență, prostie); obrăznicesc, adjectiv (impertinent); obrăznicește, adverb (în mod nerușinat); obrăzui (var. obrăzi), verb (învechit, a înfățișa), conform limba slava (veche) obraziti „a forma”; neobrăzare, substantiv feminin (nerușinare); neobrăzat, adjectiv (nerușinat); preobrăzi (var. probăzi, (îm)probozi, pobrozi), verb (a certa, a dojeni), cuvant invechit și Mold.; (Pre)obrajenie (var. Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), substantiv feminin (Schimbarea la față), din limba slava (veche) preobrazenije „schimbarea la față”; obrazovanie, substantiv feminin (învechit, orînduire), din limba rusa obrazovanije, secolul XIX.