1
Obraz, (1) obraji, substantiv masculin, (2, 3, 4) obraze, substantiv neutru
1. Substantiv masculin Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței; pielea care acoperă aceste părți.
Expresie Să-ți fie rușine obrazului! sau să-ți fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine, a se rușina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț. (A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios. A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Obrazul subțire cu cheltuială se ține = pentru a putea face față unor pretenții mari trebuie să dispui de mijloace corespunzătoare.
2. Substantiv neutru Partea anterioară a capului omenesc; față, figură, chip.
Expresie A ieși (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înșeli (pe cineva) în chip grosolan. A-și scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfățișa la cineva. A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală? A (nu) (mai) avea obraz (să...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (să...).
Figurat Valoare morală a unei persoane; cinste, reputație; renume; demnitate.
3. Substantiv neutru (Învechit; adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Obraz subțire = persoană fină, pretențioasă, care trăiește în lux.
4. Substantiv neutru (Învechit; de obicei la singular) Rang, condiție, stare socială. [Plural și: (2, 3) obrazuri] – Din slavă Obrazŭ.
1. Substantiv masculin Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței; pielea care acoperă aceste părți.
Expresie Să-ți fie rușine obrazului! sau să-ți fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine, a se rușina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț. (A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios. A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Obrazul subțire cu cheltuială se ține = pentru a putea face față unor pretenții mari trebuie să dispui de mijloace corespunzătoare.
2. Substantiv neutru Partea anterioară a capului omenesc; față, figură, chip.
Expresie A ieși (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înșeli (pe cineva) în chip grosolan. A-și scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfățișa la cineva. A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală? A (nu) (mai) avea obraz (să...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (să...).
Figurat Valoare morală a unei persoane; cinste, reputație; renume; demnitate.
3. Substantiv neutru (Învechit; adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Obraz subțire = persoană fină, pretențioasă, care trăiește în lux.
4. Substantiv neutru (Învechit; de obicei la singular) Rang, condiție, stare socială. [Plural și: (2, 3) obrazuri] – Din slavă Obrazŭ.
DEX – dicționarul explicativ
2
Obraz2 obrae neutru 1) Partea de dinainte a capului la om; față.
A(-și) scoate obraul în lume a ieși în public. 2) figurat Prestigiu al unei persoane; autoritate.
Obraul subțire cu chel-tuială se ține pretențiile de lux cer cheltuială. 3) Poziție socială; funcție.
A fi (sau a nu fi) de obraul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A căuta cuiva la obraz a ține seama de condiția cuiva. [Silabe o-braz] /<slavă obrazu
A(-și) scoate obraul în lume a ieși în public. 2) figurat Prestigiu al unei persoane; autoritate.
Obraul subțire cu chel-tuială se ține pretențiile de lux cer cheltuială. 3) Poziție socială; funcție.
A fi (sau a nu fi) de obraul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A căuta cuiva la obraz a ține seama de condiția cuiva. [Silabe o-braz] /<slavă obrazu
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Obraz1 obraji masculin Fiecare dintre cele două părți laterale care formează fața.
A avea obraz subțire a fi fin, sensibil. A fi gros de obraz a fi nesimțit, obraznic. A-i plesni (sau A-i crăpa) Cuiva obrazul de rușine a se simți extrem de jenat. (A fi) fără (de) obraz (a fi) lipsit de rușine; obraznic. A-și pune obrazul (pentru) cineva a răspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în obraz a reproba purtarea cuiva fățiș. A trage cu obrazul a păți o rușine. A (mai) avea încă obraz a (mai) îndrăzni; a cuteza. Cu ce obraz? Cum de mai îndrăznește? [Silabe O-braz] /<slavă obrazu
A avea obraz subțire a fi fin, sensibil. A fi gros de obraz a fi nesimțit, obraznic. A-i plesni (sau A-i crăpa) Cuiva obrazul de rușine a se simți extrem de jenat. (A fi) fără (de) obraz (a fi) lipsit de rușine; obraznic. A-și pune obrazul (pentru) cineva a răspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în obraz a reproba purtarea cuiva fățiș. A trage cu obrazul a păți o rușine. A (mai) avea încă obraz a (mai) îndrăzni; a cuteza. Cu ce obraz? Cum de mai îndrăznește? [Silabe O-braz] /<slavă obrazu
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Obraz (obraji), substantiv masculin –
1. Individ, persoană. –
2. Față, figură. –
3. Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței. –
4. Rang, categorie. –
5. Importanță, considerație, influență. –
6. Îndrăzneală, cutezanță, vioiciune. –
7. Aplomb, nerușire, impertinență. – Variantă (1, plural) obraze. Meglenoromână ubraz. Slavă obrazu (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), conform bulgară, sârbă, croată obraz. De uz general (Alr, I, 22). – Derivat obrază, substantiv feminin (ochelari de cal); obrăzar, substantiv neutru (mască; văl cu care se acoperă fața morților); obraznic, adjectiv (insolent, impertinent, nerușinat), cu sufix -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din slavă obraziniku (Graur, Română, LIII, 384); obrăznici, verb (a certa, a dojeni; reflexiv, a se face obraznic); obrăznicie, substantiv feminin (insolență, aroganță, impertinență, prostie); obrăznicesc, adjectiv (impertinent); obrăznicește, adverb (în mod nerușinat); obrăzui (variantă obrăzi), verb (învechit, a înfățișa), conform slavă obraziti „a forma”; neobrăzare, substantiv feminin (nerușinare); neobrăzat, adjectiv (nerușinat); preobrăzi (variantă probăzi, (îm)probozi, pobrozi), verb (a certa, a dojeni), învechit și Moldova; (Pre)obrajenie (variantă Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), substantiv feminin (Schimbarea la față), din slavă preobrazenije „schimbarea la față”; obrazovanie, substantiv feminin (învechit, orînduire), din rusă obrazovanije, secolul XIX.
1. Individ, persoană. –
2. Față, figură. –
3. Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței. –
4. Rang, categorie. –
5. Importanță, considerație, influență. –
6. Îndrăzneală, cutezanță, vioiciune. –
7. Aplomb, nerușire, impertinență. – Variantă (1, plural) obraze. Meglenoromână ubraz. Slavă obrazu (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), conform bulgară, sârbă, croată obraz. De uz general (Alr, I, 22). – Derivat obrază, substantiv feminin (ochelari de cal); obrăzar, substantiv neutru (mască; văl cu care se acoperă fața morților); obraznic, adjectiv (insolent, impertinent, nerușinat), cu sufix -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din slavă obraziniku (Graur, Română, LIII, 384); obrăznici, verb (a certa, a dojeni; reflexiv, a se face obraznic); obrăznicie, substantiv feminin (insolență, aroganță, impertinență, prostie); obrăznicesc, adjectiv (impertinent); obrăznicește, adverb (în mod nerușinat); obrăzui (variantă obrăzi), verb (învechit, a înfățișa), conform slavă obraziti „a forma”; neobrăzare, substantiv feminin (nerușinare); neobrăzat, adjectiv (nerușinat); preobrăzi (variantă probăzi, (îm)probozi, pobrozi), verb (a certa, a dojeni), învechit și Moldova; (Pre)obrajenie (variantă Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), substantiv feminin (Schimbarea la față), din slavă preobrazenije „schimbarea la față”; obrazovanie, substantiv feminin (învechit, orînduire), din rusă obrazovanije, secolul XIX.
DER – dicționarul etimologic
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Obraz (parte a feței) substantiv masculin (silabe -braz), plural obraji
DOOM – dicționarul ortografic
6
Obraz (față, persoană, rang) substantiv neutru (silabe -braz), plural obraze
DOOM – dicționarul ortografic