Definitie Obraz - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Obraz, (1) obraji, substantiv masculin, (2, 3, 4) obraze, substantiv neutru
1. Substantiv masculin Fiecare dintre cele doua parti laterale ale fetei; pielea care acopera aceste parti. ♢ Expresie Sa-ti fie rusine obrazului! sau sa-ti fie in obraz!, se spune cuiva care a facut ceva necuviincios.
A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva obrazul de rusine = a-i fi cuiva foarte rusine, a se rusina foarte tare.
A fi gros de obraz = a fi fara rusine, indraznet. (A fi) fara (de) obraz = (a fi) nerusinat, necuviincios.
A avea obraz subtire = a fi bine crescut, a avea purtari frumoase.
Obrazul subtire cu cheltuiala se tine = pentru a putea face fata unor pretentii mari trebuie sa dispui de mijloace corespunzatoare.
2. Substantiv neutru: Partea anterioara a capului omenesc; fata, figura, chip. ♢ Expresie A iesi (sau a scapa, a o scoate) cu obraz curat = a iesi cu bine, onorabil dintr-o situatie dificila.
A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fara inconjur, direct, fara menajamente.
A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vadite, a cauta sa inseli (pe cineva) in chip grosolan.
A-si scoate obrazul in lume = a aparea in societate, a se arata printre oameni.
A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva dupa cum merita, a se razbuna pe cineva.
A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se infatisa la cineva.
A-si pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputatia proprie.
A da (cuiva) obraz = a ingadui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas.
Cu ce obraz? = cu ce indrazneala? A (nu) (mai) avea obraz (sa...) = a (nu) (mai) avea indrazneala (sa...). ♦ Figurativ Valoare morala a unei persoane; cinste, reputatie; renume; demnitate.
3. Substantiv neutru: (Înv.; adesea urmat de determinari adjectivale) Persoana, ins.
Obraz subtire = persoana fina, pretentioasa, care traieste in lux.
4. Substantiv neutru: (Înv.; de obicei la singular) Rang, conditie, stare sociala. [Plural si: (2, 3) obrazuri] – Din limba slava (veche) Obrazŭ.

Varianta definitie 2: Obraz substantiv verifica cuvantul: chip, conditie, fata, figura, individ, ins, om, persoana, personaj, portret, pozitie, situatie, stare.

Varianta definitie 3: Obraz substantiv
1. fata. (S-a inrosit la -.)
2. verifica cuvantul: fata.
3. fata, ochi (plural). (Se spala pe -.)
4. verifica cuvantul: fizionomie.

Varianta definitie 4: Obraz (parte a fetei) substantiv masculin (silabe -braz), plural obraji

Varianta definitie 5: Obraz (fata, persoana, rang) substantiv neutru (silabe -braz), plural obraze

Varianta definitie 6: Obraz2 -e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; fata. ♢ A(-si) scoate -ul in lume a iesi in public. 2) figurat Prestigiu al unei persoane; autoritate. ♢ -ul subtire cu chel-tuiala se tine pretentiile de lux cer cheltuiala. 3) Pozitie sociala; functie. ♢ A fi (sau a nu fi) de -ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A cauta cuiva la - a tine seama de conditia cuiva. [Silabe o-braz] /<sl. obrazu

Varianta definitie 7: Obraz1 -ji m.
Fiecare dintre cele doua parti laterale care formeaza fata. ♢ A avea - subtire a fi fin, sensibil. A fi gros de - a fi nesimtit, obraznic. A-i plesni (sau A-i crapa) Cuiva -zul de rusine a se simti extrem de jenat. (A fi) fara (de) - (a fi) lipsit de rusine; obraznic. A-si pune -zul (pentru) cineva a raspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva in - a reproba purtarea cuiva fatis. A trage cu -zul a pati o rusine. A (mai) avea inca - a (mai) indrazni; a cuteza. Cu ce -? Cum de mai indrazneste? [Silabe O-braz] /<sl. obrazu

Varianta definitie 8: Obraz (obraji), substantiv masculin –
1. Individ, persoana. –
2. Fata, figura. –
3. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale fetei. –
4. Rang, categorie. –
5. Importanta, consideratie, influenta. –
6. Îndrazneala, cutezanta, vioiciune. –
7. Aplomb, nerusire, impertinenta. – Varianta (1, plural) obraze.
Megl. ubraz.
Sl. obrazu (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), conform bulgara, limba sarba:, cr. obraz.
De uz general (ALR, I, 22). – Derivat obraza, substantiv feminin (ochelari de cal); obrazar, substantiv neutru (masca; val cu care se acopera fata mortilor); obraznic, adjectiv (insolent, impertinent, nerusinat), cu sufix -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din limba slava (veche) obraziniku (Graur, Rom., LIII, 384); obraznici, verb (a certa, a dojeni; reflexiv, a se face obraznic); obraznicie, substantiv feminin (insolenta, aroganta, impertinenta, prostie); obraznicesc, adjectiv (impertinent); obrazniceste, adverb (in mod nerusinat); obrazui (var. obrazi), verb (invechit, a infatisa), conform limba slava (veche) obraziti „a forma”; neobrazare, substantiv feminin (nerusinare); neobrazat, adjectiv (nerusinat); preobrazi (var. probazi, (im)probozi, pobrozi), verb (a certa, a dojeni), cuvant invechit si Mold.; (Pre)obrajenie (var.
Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), substantiv feminin (Schimbarea la fata), din limba slava (veche) preobrazenije „schimbarea la fata”; obrazovanie, substantiv feminin (invechit, orinduire), din limba rusa obrazovanije, secolul XIX.