1
Odor1, (1) odoare, substantiv neutru
1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaer. (La plural) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase.
2. Figurat Ființă iubită, prețuită; prin specializare copil. – Din sârbo-croată Odor „pradă”.
1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaer. (La plural) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase.
2. Figurat Ființă iubită, prețuită; prin specializare copil. – Din sârbo-croată Odor „pradă”.
DEX – dicționarul explicativ
2
Odor2, odoruri, substantiv neutru (Învechit) Miros, mireasmă, parfum. [Variantă: Odoare substantiv feminin] – Din latină Odor, italiană Odore, franceză Odeur.
DEX – dicționarul explicativ
3
Odor1 odoare neutru 1) Obiect confecționat din metal prețios și pietre scumpe folosit ca podoabă; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) Ființă iubită. 4) la plural Veșminte scumpe și obiecte de cult prețioase. /<sârbă odor
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Odor2 odoruri masculin învechit Miros plăcut; parfum; mireasmă; aromă. /<latină odor, italiană odore, franceză odeur
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Odor (odoare), substantiv neutru –
1. Giuvaer, bijuterie, podoabă. –
2. Podoabe liturgice, argint lucrat. –
3. Comoară, dragoste (termen de alinare).
Sârbă, croată odora „pradă” (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, II, 225).
1. Giuvaer, bijuterie, podoabă. –
2. Podoabe liturgice, argint lucrat. –
3. Comoară, dragoste (termen de alinare).
Sârbă, croată odora „pradă” (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, II, 225).
DER – dicționarul etimologic
6
Odor (obiect de preț) substantiv neutru, plural odoare
DOOM – dicționarul ortografic
7
Odor (miros) substantiv neutru, plural odoruri
DOOM – dicționarul ortografic