Odor
Definitie, sens si explicatie
1Odor1, (1) odoare, substantiv neutru
1. Obiect lucrat dintr-un metal pretios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pret; giuvaer. (La plural) Vesminte scumpe si alte obiecte pretioase folosite la serviciile religioase.
2. Figurativ Fiinta iubita, pretuita; spec. copil. – Din scr. Odor „prada”.
1. Obiect lucrat dintr-un metal pretios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pret; giuvaer. (La plural) Vesminte scumpe si alte obiecte pretioase folosite la serviciile religioase.
2. Figurativ Fiinta iubita, pretuita; spec. copil. – Din scr. Odor „prada”.
2Odor2, odoruri, substantiv neutru (Înv.) Miros, mireasma, parfum. [Varianta: Odoare substantiv feminin] – Din limba latina Odor, limba italiana Odore, franceza Odeur.
3Odor substantiv
1. (mai ales la plural) verifica cuvantul: bijuterie.
2. (Bis.; la plural) (popular) scule (plural).
1. (mai ales la plural) verifica cuvantul: bijuterie.
2. (Bis.; la plural) (popular) scule (plural).
4Odor substantiv verifica cuvantul: aroma, balsam, mireasma, miros, parfum.
5Odor (obiect de pret) substantiv neutru, plural odoare
6Odor (miros) substantiv neutru, plural odoruri
7Odor2 -uri m. cuvant invechit Miros placut; parfum; mireasma; aroma. /<lat. odor, limba italiana odore, limba franceza: odeur
8Odor1 odoare n. 1) Obiect confectionat din metal pretios si pietre scumpe folosit ca podoaba; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) Fiinta iubita. 4) la plural Vesminte scumpe si obiecte de cult pretioase. /<sb. odor
9Odor (odoare), substantiv neutru –
1. Giuvaer, bijuterie, podoaba. –
2. Podoabe liturgice, argint lucrat. –
3. Comoara, dragoste (termen de alinare).
Sb., cr. odora „prada” (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, Ii, 225).
1. Giuvaer, bijuterie, podoaba. –
2. Podoabe liturgice, argint lucrat. –
3. Comoara, dragoste (termen de alinare).
Sb., cr. odora „prada” (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, Ii, 225).