Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dor

1 * Cuvantul cu diacritice: dor
Cuvantul fara diacritice: dor

Definitie: DOR, doruri, substantiv neutru 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ Locutiune adverb Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Popular) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adverb ) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Limba Latina popular dolus (< dolere „a durea”).

2 * Cuvantul cu diacritice: dor
Cuvantul fara diacritice: dor

Definitie: DOR substantiv 1. alean, nostalgie. (Cântă ca să-și mai potolească -ul.) 2. verifica cuvantul: aspirație.

3 * Cuvantul cu diacritice: dor
Cuvantul fara diacritice: dor

Definitie: DOR substantiv verifica cuvantul: durere.

4 * Cuvantul cu diacritice: dor
Cuvantul fara diacritice: dor

Definitie: dor substantiv neutru, plural doruri

5 * Cuvantul cu diacritice: dor -uri
Cuvantul fara diacritice: dor

Definitie: DOR -uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorința de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. - de părinți. 2) Suferință din dragoste; dorință de a revedea persoana iubită. A duce -ul. 3) Gust de mâncare (sau băutură); poftă. - de cireșe. 4): În -ul lelii la întâmplare; într-o doară. limba latina dolus

6 * Cuvantul cu diacritice: dor dóruri
Cuvantul fara diacritice: dor

Definitie: dor (doruri), substantiv neutru – 1. Durere, chin, mîhnire. – 2. Dorință înfrigurată, tristețe, nostalgie. – 3. Dragoste, pasiune, frămîntare sentimentală. – Mr., megl. dor. Limba Latina dolus (Pușcariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu, GS, II, 2; Philippide, Principii, 61; Pascu, I, 78), conform limba italiana duolo, franceza deuil, sp. duelo, port. do. Cipariu, Gram., 135 și Meyer, Alb. St., IV, 99, plecau în mod eronat de la limba latina dolor. Este cuvînt general (ALR 243). – Derivat dori, verb (a tinde, a rîvni, a vrea); dorit, adjectiv (rîvnitor); dorință, substantiv feminin (năzuință, dor, aspirație); doritor, adjectiv (care dorește); dornic, adjectiv (doritor); dornic, adjectiv (doritor); nedorit, adjectiv (care nu este dorit).