Definitie Ofițer - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: OfiȚÉr, ofiteri, substantiv masculin I.
1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade.
2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ♢ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile.
3. (Iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Popular) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. Oficer, limba rusa Ofiter, franceza Officier.

Varianta definitie 2: OfiȚÉr substantiv (MILITAR) (invechit si reg.) tist, (rusism cuvant invechit) porucic, porusnic. (Un - de cavalerie.)

Varianta definitie 3: Ofiter substantiv masculin, plural ofiteri

Varianta definitie 4: OfiȚÉr -i m. (denumire generica) Militar din efectivul de comanda al fortelor armate sau al politiei. /<pol. oficer, limba rusa ofiter, limba franceza: officier

Varianta definitie 5: OfiȚer substantiv masculin grad militar de la sublocotenent pana la general. (< pol. oficer, limba rusa ofiter, franceza officier, limba germana Offizier)

Varianta definitie 6: Ofiter (ofiteri), substantiv masculin – Militar cu grad superior.
Franceza officier, prin intermediul limba germana Offizier si probabil al limba rusa oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin).
Apare pentru prima data la Axinte Uricariul (inainte de 1766). – Derivat ofiteresc, adjectiv (de ofiter); ofitereste, adverb (ca ofiterii); ofiterime, substantiv feminin (corp ofiteresc); subofiter, substantiv masculin grad superior sergentului si inferior sublocotenentului).
Conform: oficiu.