Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ofițer

1 * Cuvantul cu diacritice: ofițér
Cuvantul fara diacritice: ofiter

Definitie: OFIȚER, ofițeri, substantiv masculin I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu. ♢ Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile. 3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (Popular) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, limba rusa ofițer, franceza officier.

2 * Cuvantul cu diacritice: ofițér
Cuvantul fara diacritice: ofiter

Definitie: OFIȚER substantiv (MILITAR) (învechit și reg.) tist, (rusism cuvant invechit) porucic, porușnic. (Un - de cavalerie.)

3 * Cuvantul cu diacritice: ofițer
Cuvantul fara diacritice: ofiter

Definitie: ofițer substantiv masculin, plural ofițeri

4 * Cuvantul cu diacritice: ofițér -i
Cuvantul fara diacritice: ofiter

Definitie: OFIȚER -i m. (denumire generică) Militar din efectivul de comandă al forțelor armate sau al poliției. pol. oficer, limba rusa ofițer, limba franceza: officier

5 * Cuvantul cu diacritice: ofițer
Cuvantul fara diacritice: ofiter

Definitie: OFIȚER substantiv masculin grad militar de la sublocotenent până la general. (< pol. oficer, limba rusa ofițer, franceza officier, limba germana Offizier)

6 * Cuvantul cu diacritice: ofițér ofițéri
Cuvantul fara diacritice: ofiter

Definitie: ofițer (ofițeri), substantiv masculin – Militar cu grad superior. Franceza officier, prin intermediul limba germana Offizier și probabil al limba rusa oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Derivat ofițeresc, adjectiv (de ofițer); ofițerește, adverb (ca ofițerii); ofițerime, substantiv feminin (corp ofițeresc); subofițer, substantiv masculin grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). Conform: oficiu.