1
Olecăi, olecăi, verb IV.
Reflexiv (Învechit și regional) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prezent indicativ și: olecăiesc. – Variantă: Olăcăi, olicăi verb IV] – Din Oleo.
Reflexiv (Învechit și regional) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prezent indicativ și: olecăiesc. – Variantă: Olăcăi, olicăi verb IV] – Din Oleo.
DEX – dicționarul explicativ
2
Olecăi verb, indicativ prezent 1 singular și plural olecăiesc, 3 singular olecăie/olecăiește, imperfect 3 singular olecăia; conjuncție prezent 3 singular și plural olecăiască
DOOM – dicționarul ortografic