1
Plânge, plâng, verb III.
1. Intranzitiv A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima.
2. Tranzitiv A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se.
A regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi).
Expresie A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva.
A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi.
Expresie (Intranzitiv) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva.
3. Reflexiv A-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina.
A face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama. – Latină Plangere.
1. Intranzitiv A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima.
2. Tranzitiv A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se.
A regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi).
Expresie A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva.
A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi.
Expresie (Intranzitiv) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva.
3. Reflexiv A-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina.
A face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama. – Latină Plangere.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Plânge plâng
1. intranzitiv 1) A vărsa lacrimi scoțând sunete specifice, nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufletești). Plânge de ciudă.
A-i plânge cuiva de milă a-i părea rău cuiva de cineva care se află într-o stare penibilă. 2) figurat (despre fenomene ale naturii) A scoate sunete tânguioase, pline de jale; a se tângui; a suspina. Vântul plânge.
2. tranzitiv 1) (persoane sau situații) A regreta cu îndurerare (vărsând lacrimi); a jeli; a deplânge; a tângui.
A-și plânge păcatele a regreta. 2) (persoane) A trata cu milă compătimind; a deplora; a căina; a deplânge. /<latină plangere
1. intranzitiv 1) A vărsa lacrimi scoțând sunete specifice, nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufletești). Plânge de ciudă.
A-i plânge cuiva de milă a-i părea rău cuiva de cineva care se află într-o stare penibilă. 2) figurat (despre fenomene ale naturii) A scoate sunete tânguioase, pline de jale; a se tângui; a suspina. Vântul plânge.
2. tranzitiv 1) (persoane sau situații) A regreta cu îndurerare (vărsând lacrimi); a jeli; a deplânge; a tângui.
A-și plânge păcatele a regreta. 2) (persoane) A trata cu milă compătimind; a deplora; a căina; a deplânge. /<latină plangere
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se plânge mă plâng intranzitiv 1) A-și împărtăși neplăcerile, durerile, neajunsurile jeluindu-se (cuiva); a se tângui; a se căina; a se jeli; a se jelui. 2) A adresa o reclamație (unei autorități); a veni cu o plângere; a reclama; a se jelui. /<latină plangere
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Plânge verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural plâng, 1 plural plângem, perfect simplu 1 singular plânsei, 1 plural plânserăm; participiu plâns
DOOM – dicționarul ortografic