Definitie Boci - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Boci, bocesc, verb IV.
Intranzitiv si reflexiv A plange tare (cu vaiete si strigate). ♦ Tranzitiv A recita bocete la inmormantarea cuiva. – Din Boace (invechit si reg. „voce” < lat.).

Varianta definitie 2: A boci antonim: a chicoti

Varianta definitie 3: Boci verb
1. a jeli, a jelui, a plange. (A - un mort.)
2. verifica cuvantul: vaita.

Varianta definitie 4: Boci verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural bocesc, imperfect 3 singular bocea; conjunctie: prezent 3 singular si plural boceasca

Varianta definitie 5: A BOCi bocesc
1. tranzitiv (morti) A deplange prin bocete, conform ritualului; a jeli.
2. intranzitiv 1) A plange in hohote si cu vaiete. 2) A plange un mort; a jeli. /<lat. boace

Varianta definitie 6: Boci (bocesc, bocit), verb –
1. A se plinge, a se jelui. –
2. A cinta bocete la inmormintare.
Limba Latina *vōcῑre, care pare a fi o confuzie a lui vōcem cu vāgῑre; conform *vōceāre, de unde limba italiana bociare „a publica”, gal. abujar „a zapaci cu strigate”, port. bocear „a vorbi, a striga” (Parodi, Rom., XVII, 52).
Schimbarea de conjunctie: ar putea fi tirzie, si datorata conjug. sale incoative.
Dupa Puscariu 208 si DAR, ar deriva direct din boace, forma locala a lui voce, astazi pe cale de disparitie; insa acesta ipoteza pare mai putin credibila,daca se iau in vedere redusa raspindire si vitalitate a lui boace, si absenta formei corespunzatoare a voci.
Derivat boceala, substantiv feminin (plinset, lamentatie); bocet, substantiv neutru (plins zbuciumat, vaiet; cintare de mort, lamentatie improvizata), der. de la verb, ca plinset, riset, strigat, tipat de la verb respective (Giuglea, Concordances, 19, propune un limba latina *vōcĭtum, care nu pare indispensabil); bocitor, adjectiv (care boceste); bocitoare, substantiv feminin (femeie care se indeletniceste cu bocitul la inmormintari).
Din rom. provine limba sarba: bočitise „a certa” (Cihac, I, 26).