Definitie Onora - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Onora, onorez, verb I. Tranzitiv
1. A avea, a manifesta fata de cineva sau ceva respect, consideratie, stima; a cinsti, a respecta. **(Familiar) A acorda cuiva o favoare de care trebuie sa fie mandru.
2. A face pe cineva demn de cinste, de lauda.
3. A achita, a plati (in termen) o datorie baneasca, o polita etcetera ♦ A retribui, a remunera. – Din limba latina Honorare, franceza Honorer, limba italiana Onorare.

Varianta definitie 2: A onora antonim: a dezonora

Varianta definitie 3: Onora verb
1. verifica cuvantul: aprecia.
2. verifica cuvantul: cinsti.
3. verifica cuvantul: respecta.
4. verifica cuvantul: achita.
5. verifica cuvantul: retribui.

Varianta definitie 4: Onora verb, indicativ prezent 1 singular onorez, 3 singular si plural onoreaza

Varianta definitie 5: Onora verb I. tr.
1. A acorda cuiva o consideratie deosebita.
2. A achita, a plati (o datorie, o suma de bani etcetera). ♦ A retribui, a remunera. [Conform: limba latina honorare, franceza honorer, limba italiana onorare].

Varianta definitie 6: A onora -ez tranzitiv 1) (persoane) A inconjura cu onor; a trata cu mult respect si consideratie (pentru anumite merite). - un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideratie de pe o pozitie de superioritate (recurgand la un gest sau act care subliniaza atitudinea respectiva fata de inferiori). L-a -at cu o strangere de mana.
Ne -eaza cu (sau Prin) prezenta sa. 3) A umple de onoare; a face sa se bucure de onoare. Aceasta sinceritate va -eaza. 4) A trata cu multa consideratie; a pretui in mod deosebit. A-si - profesia. 5) (datorii banesti) A achita la termen. 6) fig. (obligatii, angajamente etc.) A indeplini cu corectitudine. /<lat. honorare, franceza honorer, limba italiana onorare

Varianta definitie 7: Onora verb tr.
1. a acorda cuiva o consideratie deosebita.
2. a face pe cineva demn de cinste, de lauda.
3. a achita, a plati (o datorie). ♢ a remunera. (< limba latina honorare, franceza honorer)