Opus -ă
Definitie, sens si explicatie
1Opus2, -ă, opusi, -se, adjectiv
1. Care este asezat in fata cuiva sau a ceva, in partea dimpotriva; prin extensiune (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate impaca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia.
2. (Mat.; despre unghiuri) Care este asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) care este asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. – Verifica cuvantul: Opune.
1. Care este asezat in fata cuiva sau a ceva, in partea dimpotriva; prin extensiune (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate impaca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia.
2. (Mat.; despre unghiuri) Care este asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) care este asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. – Verifica cuvantul: Opune.
2Opus1, opusuri, substantiv neutru (Muzica) Termen care denumeste, impreuna cu un numar de clasificare, o opera a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrarilor sale. [Scris si (prescurtat): op] – Din franceza Opus, limba germana Opus.
3Opus adjectiv
1. advers, contrar, dimpotriva, potrivnic, (invechit) impotrivit, opozit. (În partea - a dealului.)
2. verifica cuvantul: invers.
3. verifica cuvantul: antitetic.
4. verifica cuvantul: antagonist.
5. verifica cuvantul: contradictoriu.
6. verifica cuvantul: contrastant.
1. advers, contrar, dimpotriva, potrivnic, (invechit) impotrivit, opozit. (În partea - a dealului.)
2. verifica cuvantul: invers.
3. verifica cuvantul: antitetic.
4. verifica cuvantul: antagonist.
5. verifica cuvantul: contradictoriu.
6. verifica cuvantul: contrastant.
4Opus substantiv neutru, plural opusuri
5Opus ŭri n.
Creatie muzicala care poarta un anumit numar de ordine in succesiunea cronologica a lucrarilor unui compozitor. /<fr. opus, limba germana Opus
Creatie muzicala care poarta un anumit numar de ordine in succesiunea cronologica a lucrarilor unui compozitor. /<fr. opus, limba germana Opus
6Opus -sa (-si, -se) si substantival verifica cuvantul: A opune si a se opune. ♢ În directie -sa in sens invers. /v. a (se) opune
7Opus substantiv neutru Bucata muzicala a unui compozitor care poarta un anumit numar de clasificare, dat dupa succesiunea cronologica a lucrarilor acestuia. [< limba latina opus, conform limba germana Opus].
8Opus substantiv neutru termen pentru catalogarea si numerotarea cronologica a lucrarilor unui compozitor. (< limba latina opus, limba germana Opus)