Definitie Oratoriu -ie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Oratoriu2, -ie, oratorii, adjectiv (Înv.) Oratoric. – Din limba latina Oratorius.

Varianta definitie 2: Oratoriu1, oratorii, substantiv neutru
1. Compozitie muzicala simfonica de mare intindere, scrisa pe o tema dramatica, pentru orchestra, cor si solisti vocali si destinata a fi interpretata in concert; p. restr. cantata.
2. (Înv.) Mic edificiu sau incapere intr-o locuinta particulara, servind drept loc de rugaciune; paraclis. – Din limba latina Oratorium. Conform: limba italiana o r a t o r i o, franceza o r a t o i r e.

Varianta definitie 3: Oratoriu substantiv verifica cuvantul: paraclis.

Varianta definitie 4: Oratoriu adjectiv m. [-riu pron. -riu], f. oratorie (silabe -ri-e); plural m. si feminin: oratorii

Varianta definitie 5: Oratoriu substantiv neutru [-ria pronume -riu], art. oratoriul; plural oratorii, art. oratoriile (silabe -ri-i-)

Varianta definitie 6: Oratoriu1 -i n. 1) Compozitie muzicala de proportii, scrisa pe un libret cu subiect lirico-dramatic de natura religioasa sau, de cele mai multe ori, laica si interpretata de cor, solisti si orchestra simfonica. /<it., franceza oratorio

Varianta definitie 7: Oratoriu2 -i n. 1) inv.
Biserica mica intr-un cimitir; paraclis; capela. 2) inv.
Loc dintr-o incapere rezervat rugaciunii; capela; paraclis. [Silabe -riu] /<lat. oratorium, limba franceza: oratoire

Varianta definitie 8: Oratoriu substantiv neutru
1. Edificiu (capela, paraclis, incapere etcetera, situate de obicei in manastiri, biserici) rezervat reuniunilor facute pentru rugaciuni. ♢ Ordinul Oratoriului = ordin calugaresc catolic de „buni vorbitori”, intemeiat la Roma in secolul XVI de Philippo de Neri.
2. (Muzica) Lucrare vocal-simfonica de mare intindere, scrisa pe o tema dramatica pentru cor, solisti si orchestra; (p. restr.) cantata.
3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine si asociatii religioase. [Pronume -riu. / conform limba latina oratorium, limba italiana oratorio, franceza oratoire].

Varianta definitie 9: Oratoriu substantiv neutru lucrare vocal-simfonica de mare intindere, pe o tema dramatica, pentru solisti, cor si orchestra. (< limba latina oratorium, limba italiana oratoriu, franceza oratoire)