Orbeț orbeață
Definitie, sens si explicatie
1Orbéț, Orbeață, orbeti, -e, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Fiinta) care nu vede bine sau nu vede deloc; prin extensiune cersetor (orb2). ♢ Expresie A se bate ca orbetii = a se incaiera aprig, a se bate rau, fara a se uita unde lovesc.
2. Substantiv masculin Mamifer din ordinul rozatoarelor, asemanator cu cartita, cu ochii ascunsi sub piele, care traieste sub pamant si se hraneste cu radacini; catelul-pamantului (Spalax microphtalmus). [Varianta: Orbete substantiv masculin] – Orb + sufix -et.
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Fiinta) care nu vede bine sau nu vede deloc; prin extensiune cersetor (orb2). ♢ Expresie A se bate ca orbetii = a se incaiera aprig, a se bate rau, fara a se uita unde lovesc.
2. Substantiv masculin Mamifer din ordinul rozatoarelor, asemanator cu cartita, cu ochii ascunsi sub piele, care traieste sub pamant si se hraneste cu radacini; catelul-pamantului (Spalax microphtalmus). [Varianta: Orbete substantiv masculin] – Orb + sufix -et.
2Orbéț adjectiv , substantiv verifica cuvantul: nevazator, orb.
3Orbéț substantiv verifica cuvantul: cartita, sobol.
4Orbet adjectiv m., (persoana) substantiv masculin, plural orbeti; f. singular orbeata, plural orbete
5Orbéț -eata (-eti, -ete) m. si feminin: 1) Fiinta care nu vede (bine sau deloc). ♢ A se bate ca -etii a se bate tare, lovind unde se nimereste. 2) rar Cersetor orb. /orb + sufix -et